Dosarul DNA în cazul judecătorului care îl șantaja pe Mihai Stoica vorbește despre drepturile oricărui român de a fi protejat de infractori, chiar dacă el e în închisoare, iar infractorii sînt chiar judecătorii - scrie jurnalistul Cătălin Tolontan pe blogul personal.
Stan Mustață și prietenul său Ion Boraciu sînt actorii unor dialoguri de un cinism inimaginabil pentru un om obișnuit. Înghesuiți în baia unui apartament din Colentina, judecătorul și Boraciu se gîndesc cum să-l jecmănească nu numai pe fostul manager al Stelei, ”pentru că are bani și avocați mulți“. Avocații mulți, grași și bine plătiți, reprezentau indiciul că judecătorul poate acționa, cerînd bani de la inculpați.
Ticăloșia instituțională a găștii Mustață nu are limite. Printre discuțiile întrerupte de apa trasă la WC, ca să nu se audă ce vorbesc, judecătorul comisionează despăgubirile pe care le acordă unei familii care își pierduse într-un accident de mașină copilul de 15 ani!
Judecătorul Mustață îi spune complicelui său să se ducă la avocata familiei îndoliate și să-i anunțe că le va obține o despăgubire mai mare, de 70.000 de euro. ”O să te duci la ei, să zici: “Bă, dați-l în …(cuvânt obscen)… mea pe cheliosu’. …(neinteligibil)… Familia COȚOC, COTOC și SPÂNU, SPÂNU și BURCEA. Ăstea sunt… Șaptezeci de mii de euro… Îi dau dublu, mă, are douăzeci și unu, îi dăm cincize… Câte cincizeci de mii de euro la fiecare … (cuvânt obscen)… mea”.
Este ca în fotbal cînd cîte un președinte striga arbitrului “Dă-mi ce-i al meu!”, dar, de fapt, mituia “ca arbitrul să fie corect”. În traducere, pentru a-l favoriza pe plătitor.
Citește mai multe detalii despre această demonstrație a unei justiții corupte și putrede pe tolo.ro.
