Românul spulberă, însă, mitul britanicilor şi le transmite că nu-şi va da ţara pentru Anglia, scrie Adevarul.ro.
Pelişorul e un sat aproape de capătul judeţului Sibiu, în comuna Bârghiş. Satul mai numără doar 300 de case, are străzi înguste, neasfaltate, două biserici cu brazi împodobiţi în curţi şi foarte multă sărăcie.
Atât de multă încât tot tineretul satului a luat drumul străinătăţii, care în Germania, care în Anglia sau Spania, în speranţa că, astfel, vor reuşi ceea ce pe uliţele îngheţate n-ar fi reuşit niciodată: să-şi facă, pentru ei şi pentru copiii lor, un viitor.
„Majoritatea tinerilor sunt plecaţi, şi copiii mei, am trei copii şi toţi lucrează în Germania, la Mc Donald's. Unii sunt plecaţi de doi ani, alţii de trei, fraţii s-au dus unul pe altul, cum au putut, toţi tinerii sunt plecaţi în Germania, Spania, Anglia", spune cu amărăciune Daniela Boaru, o localnică din sat. Iar cel mai bun exemplu, ca să ne convingă că în cătunul uitat de lume nu ai altă şansă, e chiar cel personal: nu şi-a găsit de lucru, aşa că îngrijeşte, zi şi noapte, o bătrână bolnavă de Alzheimer, pentru 1.300 de lei pe lună.
A fost constructor şi cioban
De loc din Bucureşti, Victor a terminat liceul, a lucrat în construcţii şi, în urmă cu doi ani, a ajuns în Pelişor. Iniţial, povesteşte vecina lui, ca şi cioban la cineva din sat. Apoi, a lucrat în construcţii, la o mânăstire unde se făceau lucrări. Aici l-a cunoscut Cătălina, o fată simplă, de la ţară, cu ochi albaştri umezi atunci când vorbeşte despre dragostea lor.
„Am stat într-o chirie, la început, apoi eu am plecat în Germania, la muncă, la sortat de morcovi. Când m-am întors, cu banii de acolo, cu ce a mai avut el, ne-am luat casa asta, să stăm împreună, să ne facem o familie", rezumă Cătălina, scurt. Casa mai că stă să se dărâme, are două camere mici, o bucătărie, un grajd şi un şopron de lemne. În prima cameră, singura mai de Doamne ajută!, în care stăm de vorbă lângă o sobă încinsă, fata ne arată cu mândrie amenajări cu rigips, un pic de gresie, un pic de faianţă, toate făcute de mâna lui Victor, „se pricepe".
N-au avut însă bani de mai mult, aşa că nici n-au stat pe gânduri când un prieten i-a oferit lui Victor şansa de a pleca în Anglia. Se cunoşteau de când băiatul a lucrat cioban pentru bunicii prietenului său, îl ştia om muncitor şi ştia că vorbeşte şi limba engleză şi i-a găsit şi de lucru, la o spălătorie de maşini.
Cu prietenul cu care a plecat şi cu alţi doi români va împărţi, la Londra, o chirie. "Am zis să stea cât vrea, el iniţial a zis un an, apoi mai vedem. Vrem să ne renovăm şi noi casa, să ne mai luăm ce ne mai trebuie, şi dacă va câştiga bine să ne luăm şi o maşină ca lumea", rezumă Cătălina visul simplu, pentru care înfruntă lunile lungi, departe unul de celălalt.
Mai multe pe Adevarul.ro.
