Celebrarea Învierii Domnului în România, în timpul războaielor mondiale

"Trei zile de suspin adânc, de lacrimi, zilele Paştilor! Singură fără Nicu, fără mama, departe de Aurel şi tata în mormânt! S-au dus verdeaţa, cântecele, petrecerile şi în locul lor fâlfâie azi tricolorul german, glasul sever şi hotărât al germanilor şi-n urmă-le, tristeţea şi lacrimile noastre ale celor care suferă", scrie stiri.tvr.ro. 

Asta nota în jurnal, în 1917, Lucia Tenovici, o tânără craioveancă. Tatăl ei pierise pe front, iar soțul și fratele ei luptau în armata română.

Și pentru civili viața e grea. Jurnalistul Constantin Bacalbașa nota tot 1917 că în Bucureștiul ocupat de nemți, bulgari și turci, de Paște este interzisă aducerea mieilor "sub cuvânt ca mieii să fie lăsaţi să crească n-au putut fi aduşi. D-abia câţiva privelegiaţi care au dat bacşișuri au putut mânca miel. Restul populaţiei a făcut sărbătorile cu fasole, destul de scumpă şi aceea.''

Mai multe, pe stiri.tvr.ro.