O întrebare recurentă a cititorilor: de ce nu reușesc în mod decisiv acțiunile militare împotriva Statului Islamic? În mod normal, își dau cu părerea aceiași cititori, dacă s-ar dori cu adevărat, avându-se în vedere superioritatea militară a Occidentului, Statul Islamic ar trebui să fie înfrânt în doar câteva zile. În consecință, nu cumva e vorba de o conspirație murdară? Citiți în continuare o corespondență de Cristian Unteanu.
Într-adevăr, disproporția de putere în teren e realmente impresionantă, balanța fiind net și irevocabil în favoarea coaliției formate împortiva Statului Islamic. Atât la nivel de forțe, cât și de tehnologie militară, Și, cu toate acestea, valurile succesive de atacuri lansate cu tot ce au mai bun armatele NATO plus câteva dintre statele arabe aliate (Iordania, spre exemplu) par să lovească în gol sau, în cel mai bun caz, să producă pierderi nesemnificative.Cauza stă în prima eroare tragică făcută de Occident: luarea în considerare doar a unor scenarii militare de tip clasic, bazate de desfășurări de forțe tradiționale, în fața unui adversar care și-a construit forța armată pe baza unei cu totul alte filosofii militare, cea care dezvoltă scenarii născute din principiile luptei de gherilă. Avem acum, în cazul Statului Islamic, o structură militară ce a preluat și asamblat elemente ale niciodată uitatei Revolte Arabe, apoi a războiului de partizani, ale acțiunii talibanilor în Afganistan, Cecenia, Daghestan, ale PKK-ului, combinându-le cu tehnicile de infiltrare, luptă și rezistență „în subteran“ ale unor organizații cu tradiție în zonă cum ar fi Hezbollah sau Hamas. Astfel, ei opun acum unei forțe militare clasice, organizată și desfășurată exclusiv după manualele de operațiuni și acționând pentru „impunerea covârșitoare a forței în teren“, un front ciudat, tot timpul în mișcare, fără linii precise, pe care acționează aproape exclusiv unități foarte mici și extrem de mobile. Care, în plus, și-au dezvoltat un sistem propriu – împrumutat din experiența afgană – de constituire a grupurilor de luptă și a bazelor de aprovizionare / retragere / refacere. Este un element esențial, decisiv în înțelegerea tipului de luptă adoptat de Statul Islamic. Armatele tradiționale ale Occidentului nu au niciodată în față un adversar identificabil în forma clasică aliat / inamic: se confruntă cu grupe de civili care, la un moment dat, conform unei logici încă neidentificate de statele-majore occidentale, ies din adăpostul pe care-l oferă zonele urbane sau rurale în care și locuiesc împreună cu familiile lor, efectuează un atac, apoi se întorc la bază. Acestea fiind, după caz, locuințele proprii sau rețeaua de tunele care au fost săpate sub mai toate aglomerările urbane, linii active de comunicație și transport pe plan local sau regional.Tunelele acestea – am fost într-unul dintre ele în Liban, în zona Bekka, folosit de Hezbollah, dar le-am văzut și pe cele care legau între ele grotele din zonele muntoase ale Afganistanului – au în cele mai multe cazuri cel puțin pun punct (cel de intrare) în casele unor simpatizanți ai mișcării, locuințe sărace, imposibil de localizat, pierdute în aglomerări urbane sau în case izolate în mijlocul pustietății. Atacurile se desfășoară într-o mișcare în două etape: mai întâi pleacă în recunoaștere unul sau două vehicule de tip pick-up care dispun de armament minimal, plus armele individuale. Vehicule ușoare, rapide, foarte ușor de confundat cu cele în care se deplasează o foarte mare a populației. Ele transmit situația din teren celei de-a doua forțe, cel mai adesea compusă dintr-un grup de cinci-șase vehicule de același gen care îndeplinesc misiunea propriu-zisă: atac surpriză, plantarea de mine, dar lasă și în urma lor unul sau mai mulți teroriști-kamikaze cu misiune finală și unică. Sau, după caz, mai rar, sunt transportate unități mici, dar de data asta foarte bine înarmate, pentru atacarea unor unități militare sau instalații considerate strategice. Retragerea se face imediat, grupele despărțindu-se imediat și reintegrând spațiul de adăpost, cel al familiei de fiecare zi.Analiza integrală o găsești pe Adevarul.ro.
