O scriere misterioasă, într-un alfabet necunoscut și fără corespondent în istorie, imagini ale unor plante inexistente pe Pământ, semne zodiacale complexe și siluete feminine scăldându-se în bazine diforme, pline cu un lichid ciudat – acestea sunt doar câteva dintre elementele care i-au determinat pe cercetători să declare Manuscrisul Voynich drept cel mai bizar document descoperit vreodată.
Nimeni nu a reușit să dezlege, în cei peste 500 de ani care se presupune că ar fi trecut de la redactarea manuscrisului Voynich, misterele care înconjoară neobișnuitul document: origini, autor, scriere, imagini sau limba în care a fost redactat. Și asta după ce, numai în secolul XX, o veritabilă armată de paleografi, inclusiv specialiștii americani care au descifrat codul german „Enigma”, au eșuat lamentabil.
Originalul se păstrează în biblioteca Beinecke Rare Book and Manuscript Library de la Yale University din New Haven, Connecticut, SUA, sub numărul de catalog MS 408 (începând din 1969). Are forma unei cărți ilustrate cu 232 pagini. Textul este scris cu caractere neidentificate, fără greșeli, tăieturi sau corecturi. Conține ilustrații cu plante, oameni, animale și teme astronomice.
REVOLUTIA PRETURILOR LA eMAG! CONSULTATI OFERTELE AICI
Inițial, decriptarea sa părea o sarcină ușoară pentru lingviștii contemporani, atâta vreme cât textul era format din cuvinte ce se repetau și păreau să urmeze o linie inteligibilă, asemenea tuturor limbilor cunoscute. Entuziasmul acestora avea, însă, să pălească la scurt timp. Alfabetul necunoscut părea să semene cu majoritatea limbilor de circulație internațională din sec. XVI –XVII, și totuși, să nu aibă corespondent în nici una dintre ele.
Manuscrisul pare scris de două persoane diferite, care folosesc sisteme distincte de redactare, specialiștii împărțind textul în două categorii de scriere: Voynich A și Voynich B, fără nici o altă evoluție însă, în descifrarea acestora. Iar ca misterul să fie complet, nici unul dintre cuvinte nu are mai puțin de trei litere, sau mai mult de zece, fapt neîntâlnit în nici o limbă cunoscută, semnele de punctuație lipsesc cu desăvârșire, motiv ce i-a determinat pe paleografi să creadă că este vorba de un document cifrat, un fel de cod medieval, accesibil numai inițiaților.
Documentul, care acum se află în biblioteca Universității Yale din Statele Unite, a fost redescoperit în 1912 de către anticarul polonez Wilfried Michael Voynich, de unde și numele manuscrisului. Acesta l-a găsit „într-un vechi castel din Europa”, mai precis la Colegiul Iezuit Mondragone di Frascati, aflat la sud de Roma, unde se pare că manuscrisul fusese dat uitării câteva secole. Specializat în analiza și evaluarea documentelor vechi, Voynich a remarcat imediat caracterele misterioase și imaginile cel puțin bizare ce ilustrau cele 246 de pagini îngălbenite de vreme.
Nu mai puțin curioasă era și scrisoarea găsită între paginile sale, datată „Praga 19 august 1666”, trimisă de Joannes Marcus Marci, rector al Universității din Praga, lui Athanasius Kircher, ilustru gânditor și lingvist al vremii, unul dintre primii cercetători care încercase, printre altele, descifrarea hieroglifelor egiptene. Profesorul praghez îl ruga pe Kircher să descifreze manuscrisul, oferindu-i și câteva date privind istoria acestuia. Marci susținea că documentul ar fi aparținut regelui Rudolf al II-lea de Habsburg (1552–1612), care îl achiziționase în schimbul sumei imense de 600 de ducați (aproximativ 60.000 de euro astăzi), în speranța că ar conține dezlegarea misterului transformării plumbului sau a oricărui alt metal, în aur. Scrisoarea mai menționează și că manuscrisul ar fi putut fi opera lui Roger Bacon, renumitul filosof și alchimist englez din secolul al XIII-lea, una dintre puținele persoane din Europa acelor vremuri care ar fi avut cunoștințele necesare creării unei asemenea opere. Joannes Marcus Marci notează în scrisoare că ar fi renunțat de bună voie la document, după ce își dedicase zadarnic întreaga viață descifrării sale.
Citește continuarea pe rador.ro.
