Sfântul Varlaam s-a născut în jurul anului 1580, într-o localitate aflată lângă Târgu Neamț. Numele său de mirean a fost Vasile Moțoc. De tânăr și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim, aflat pe valea pârâului Secu, unde a învățat carte. Pe locul schitului, a fost ridicată, în 1602, Mănăstirea Secu în care a început să funcționeze și o școală, conform agerpres.ro.
Tânărul Vasile Moțoc a intrat în obștea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de Varlaam și a fost numit egumen. Varlaam s-a ocupat în continuare cu studiul cărților, îndeosebi a celor religioase, traducând Scara (Leastvita) Sfântului Ioan Scărarul (1618).
În anul 1632, în timpul domniei voievodului Alexandru Iliaș, arhimandritul Varlaam a fost chemat la Iași și numit în fruntea Mitropoliei Moldovei în locul mitropolitului decedat Atanasie (1629-1632). Ca nou mitropolit, Varlaam a avut multe realizări, mai ales că a reușit să-și atragă și sprijinul domnitorului Vasile Lupu (1634-1653).
Mitropolitul Varlaam a înființat prima tipografie românească din Moldova, în anul 1640, pe care a instalat-o la Mănăstirea "Sfinții Trei Ierarhi" din Iași. De asemenea, în 1645 a convocat un sinod al ierarhilor din Moldova și Țara Românească, cunoscut ca Sinodul de la Iași. În timpul mitropolitului Varlaam a fost zidită renumita biserică a Mănăstirii "Sfinții Trei Ierarhi" din Iași, ctitoria cea mai cunoscută a domnitorului Vasile Lupu. Pentru a combate propaganda calvină din Transilvania a redactat "Cartea care se cheamă Răspunsul împotriva Catehismului Calvinesc". În aprilie 1653 s-a retras la Mănăstirea Secu, unde a decedat în anul 1657. A fost înscris în rândul sfinților, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în 12 februarie 2007.
Sfântul Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului, s-a născut în ținutul Putnei, rudă a Sfântului Varlaam, viitorul mitropolit al Moldovei. A intrat în monahism la Mănăstirea Râșca, a fost ales apoi egumen la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Cetatea Neamț, până în 1665, și apoi, între 1666-1667, a fost egumen la Secu.
A păstorit ca episcop la Huși (1667-1674) și la Roman (1674-1685), fiind un colaborator apropiat al Sfântului Mitropolit Dosoftei al Moldovei, care-l numea, în lucrarea "Viața și petrecerea svinților", "arhiepiscopul cel sfânt și minunat". S-a mutat la cele veșnice în anul 1685, fiind înmormântat lângă biserica de la Mănăstirea Secu. A fost canonizat în ședința Sfântului Sinod din martie 2008.
Tot astăzi este pomenit în calendarul creștin ortodox Sfântul Ierarh Alexandru, patriarhul Constantinopolului, între anii 314 și 337. Sfântul Alexandru a dus o luptă susținută cu partizanii ereziei ariene, una dintre cele mai grave erezii din istoria bisericii. Învățătura lui Arie (cca 256-cca 336), preot în Alexandria, susținea că ființa lui Dumnezeu este unică și incomunicabilă și că Fiul nu are o natura identica cu Tatăl. Separând firea Tatălui de cea a Fiului, erezia ariană admitea inferioritatea Fiului. Deși a fost apărat de Eusebiu, episcop de Nicomidia, Arie a fost vehement criticat de episcopii Alexandru al Constantinopolului și de Atanasie al Alexandriei. Sfântul Alexandru a participat la Sinodul I ecumenic, care, formulând răspunsul ortodox împotriva ereziei ariene sub diverse expresii: "Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii", "născut, iar nu făcut", "cel ce este de o ființă cu Tatăl", a stabilit că esența Fiului este identica cu a Tatălui, iar nașterea Sa din Tatăl este din veci, ceea ce înseamnă că Tatăl n-a existat vreodată fără Fiul.
