Primul ei serviciu a fost ca muncitoare necalificată într-o fabrică de produse farmaceutice. Ceva mai târziu și-a găsit, prin relațiile fratelui ei, un post de ucenică la fabrica de textile Jaquard.
După război, Elena a devenit laborantă la un laborator chimic. După 1937, când a intrat în Partidul Comunist, viața acesteia a început să se schimbe.
În 1945, Elena Ceaușescu s-a angajat ca secretară la Ministerul de Externe, însă a fost demisă. Această situație era văzută ca incompatibilă cu calitatea ei de soție a unui personaj de seamă al conducerii de partid, cum era pe atunci Nicoale Ceaușescu, drept pentru care, la ordin, s-a înființat, în cadrul Facultății de Chimie Industrială, la Institutul Politehnic din București, un curs fără frecvență pe care l-a urmat. Așa a dobândit titlul de inginer chimist, scrie click.ro.
În anul 1967, Elena Ceaușescu a devenit doctor în chimie. În 1957, a ajuns chiar cercetător științific la ICECHIM cu acte în regulă, după care director general. De aici câștiga un salariu de 6.000 de lei.
Din 1983, a ajuns vicepremier în Guvernul condus de Constantin Dăscălescu. De aici mai primea încă 15.000 de lei. Venitul ei ajungea la un total de 21.000 de lei, potrivit istoricilor.
Cum tot luxul îi era asigurat de stat, Elena Ceaușescu depunea toți banii la CEC pe numele celor trei copii și al nepotului său, fiul lui Valentin.
