O nouă cercetare sugerează că acei copii ce au fost crescuți într-un mediu religios au dificultăți în a distinge între ficțiune și realitate.
Studiul publicat în jurnalul științific Cognitive Science a arătat că acei copii ce nu au fost expuși la povești religioase sunt mai capabili să distingă faptul că personajele din „poveștile fantastice” sunt fictive decât copiii crescuți într-un mediu religios, scrie descopera.ro.
În cadrul studiului, cercetătorii arată că, în mod normal, copiii au o „sensibilitate la elementele implauzibile sau magice dintr-o narațiune” și pot stabili dacă personajele din poveste sunt reale sau ficționale cu ajutorul referirii la elementele fantastice din cadrul poveștii, cum ar fi „o pânză invizibilă” sau „o sabie care te protejează de pericol de fiecare dată”.
Copiii crescuți în gospodării în care narațiunile religioase sunt întâlnite frecvent nu tratează aceste povestiri cu același scepticism. Autorii studiului credeau că acești copii „le vor percepe ca fiind similare poveștilor pentru copii”, judecând „evenimentele descrise ca fiind implauzibile sau magice și concluzionând că protagoniștii acestor narațiuni sunt fictivi”.
Totuși, "această predicție este falsă", deoarece „datorită mărturiilor adulților” din gospodăriile religioase, copiii „vor percepe protagoniștii din aceste narațiuni ca fiind o persoană reală, chiar și în cazul în care narațiunea include evenimente imposibile”.
Cercetătorii au studiat 66 de copiii cu vârste cuprinse între 5 ș 6 ani și le-au pus întrebări despre narațiuni — unele desprinse din povești pentru copii, altele din Vechiul Testament — pentru a stabili dacă ei credeau că personajele sunt reale sau ficționale. "Copiii expuși la religie, fie prin mersul la biserică sau prin educația religioasă, judecau personajele ca fiind reale”, notează oamenii de știință. „În schimb, copiii fără o astfel de expunere judecau personajele ca fiind ficționale”, scriu cercetătorii.
