Aproximativ 90% din volumul de materii prime livrate în exterior de România în 2014 au fost reprezentate de lemn, semințe de floarea-soarelui (fiecare cam cu o o treime din total) și minereuri metalice și fier vechi (cam un sfert și în scădere considerabilă față de perioada precedentă), se arată într-o analiză realizată de CursdeGuvernare.ro.
Disputele referitoare la exploatarea lemnului a adus în atenție modul în care România își exploatează materiile prime și în ce măsură contribuie acestea la dezvoltarea economică a țării.
Ponderea materiilor prime în totalul exporturilor României, începând cu anul 2007, s-a situat la niveluri de circa 5%-6%. Maximul a fost atins îm anul 2011 iar minimul în 2014, pentru ca primul trimestru din 2015 să aducă o diminuare spre cota de 4% (date preliminare și nediferențiate pe categorii), influențată însă de sezonalitate.
Potrivit analizei citate, exporturile de lemn au crescut aproximativ în ritmul general al exporturilor de materii prime ale țării ( circa 70% între 2007 și 2014) și ușor sub nivelul general de creștere a exporturilor după aderarea la UE, care se duce spre 80%.
Procentual, exporturile de lemn nu au depășit niciodată două procente din total. Ele au fluctuat între un sfert și o treime din exporturile de materii prime, stabilizându-se la 33% în ultimii trei ani.
Valoric, cele mai mari livrări de lemn către exterior s-au făcut în 2013, când s-au apropiat de pragul de un miliard de euro, pentru a se replia ușor în 2014 (-5%). Interesant este că, între 2007 și 2012, exporturile de minereuri metalice și fier vechi le-au depășit pe cele de lemn dar nu s-a sesizat mai nimeni în privința acestui lucru.
Între 2007 și 2014, România a vândut către alte țări lemn în valoare totală de circa 5,5 miliarde euro dar și minereuri metalifere și fier vechi (atenție la punerea pe butuci a industriei metalurgice, făcută cu larga participare a marelui vecin de la est) în valoare de aproape 7 miliarde euro.
Și acestea puteau fi prelucrate în țară, cu un spor de valoare adăugată și, mai ales, cu reducerea dependenței strategice de anumite materiale metalice.
