Semnal de alarmă tras de un cunoscut medic din România despre cel mai mare val de îmbolnăviri din UE din ultimii 10 ani. Acesta avertizează asupra pericolului bolilor virale ce amenință românii, inclusiv copiii, în următoarea perioadă.
Medic român, avertisment alarmant: „A început valul de bronșiolite - cel mai mare din ultimii 10 ani”
Ce este bronșiolita - Principalele simptome
Bronșiolita este una dintre cele mai frecvente infecții ale căilor respiratorii care ii amenință pe copii mai ales în perioadele cu schimbări bruște de temperatură, cum este în această perioadă a lunii noiembrie.
Boala afectează doar copiii cu vârsta de sub 2 ani. Cel mai frecvent, boala apare la sugar și la preșcolarul mic (sub 2 ani), în lunile de iarnă și la începutul primăverii.
Peste 30% din populația pediatrică suferă cel puțin un episod de bronșiolită în primii doi ani de viață, cu cea mai mare incidența între 2 și 8 luni.
Apare mai frecvent la băieți decât la fete. Infecția este virală în majoritatea cazurilor și se localizează la nivelul bronhiilor mici, numite bronșiole, de aici provenind denumirea bolii. Bronșiolele sunt cele mai mici căi de transmitere a aerului în plămâni. Atunci când sunt inflamate, aceste mici tubulețe se umplu cu mucus, ceea ce îngreunează foarte mult respirația. Așa se explică detresa respiratorie, cianoza și lipsa acută de oxigen a bebelușilor și a copiilor mici cu bronșiolită, potrivit sfaturimedicale.ro.
De obicei este o boală ușoară, care se vindecă fără urmări, însă uneori apar și forme mai grave care necesită spitalizare.
Bronșiolita și astmul
Boala creează complicații grave în cazul copiilor cu afecțiuni respiratorii ca de exemplu astmul bronșic, caz în care cei mici se pot confrunta cu senzația acută de sufocare și nu mai pot respira.
Copiii care au avut bronșiolită prezintă riscul de a face astm bronșic sau bronșită cronică ulterior în viață.
Sunt în curs de desfășurare cercetări pentru a clarifica relația dintre bronșiolită și astm. Încă nu se știe dacă bronșiolita este un factor de risc pentru astm sau copiii care fac astm sunt pur și simplu mai predispuși la bronșiolită în primii 2 ani de viață.
Însă, potrivit unor ghiduri terapeutice, existența a trei episoade de bronșiolite succesive ar trebui să impună instituirea unui tratament preventiv al astmului la copil.
Medic român, avertisment alarmant: „A început valul de bronșiolite - cel mai mare din ultimii 10 ani”
Ce favorizează apariția bronșiolitei
- vârsta (primii 2-3 ani de viață; în 80% din cazuri este vorba de sugari, vârful incidenței fiind plasat la vârsta de 6 luni; sub vârsta de 1 an, boala este mai severă, chiar și la sugarii anterior sănătoși);
- anotimpul (iarna și începutul primăverii);
- lipsa imunizărilor curente (lipsa vaccinurilor din schema națională);
- expunerea la fumul de țigară;
- alimentația artificială;
- zona geografică
- condițiile precare de viață.
Bebelușii predispuși la bronșiolită medie/severă sunt cei născuți prematur, cei cu sistem imunitar slăbit din cauza unor boli (cardiace sau pulmonare) sau că urmare a tratamentelor dure cu medicamente. De asemenea, copiii care nu au fost alăptați și cei care sunt expuși unor medii aglomerate (familii numeroase, creșă) au mai multe riscuri de a face bronșiolită acută.
CAUZE bronșiolită - Cum se transmite. E foarte contagioasă
Principala cauză a bronșiolitei o reprezintă infecția cu virus – virusul sincitial respirator (VSR). Acest agent infecțios provoacă 60-90% dintre cazurile de bronșiolită. În restul cazurilor poate fi vorba despre virusuri paragripale, adenovirusuri sau rinovirusuri. Și unele bacterii (Mycoplasma pneumoniae) pot cauza bronșiolită.
Bronșiolita se ia foarte ușor de la un copil la altul, fiind o boală foarte contagioasă. Dacă în cazul unui copil de vârstă mare, virusurile amintite anterior pot provoca simple răceli, pentru bebeluși acestea se pot transformă în bronșiolite. Boala poate provoca adevărate epidemii în perioadele de tranziție de la un anotimp la altul și iarnă. Bronșiolita se transmite prin picăturile de salivă și secreții respiratorii transmise prin strănut, tuse sau vorbit. Perioada de incubație (intervalul de la momentul infectării până la apariția simptomelor) variază de la câteva zile la o săptămâna, în funcție de agentul infecțios care cauzează bronșiolita.
Medic român, avertisment alarmant: „A început valul de bronșiolite - cel mai mare din ultimii 10 ani”
SIMPTOME bronșiolită
Boala debutează cu secreții nazale, uneori seromucoase, scăderea poftei de mâncare, stare generală apatică, tuse seacă și, uneori, febră ușoară. Aceste simptome, care durează o zi-două, sunt similare unei răceli obișnuite la copil. Însă, în caz de bronșiolită sunt urmate de agravarea tusei și apariția respirației șuierătoare (wheezing), cu sunete fluierătoare în timpul expirului. Gradual apar dificultăți respiratorii severe și fenomene bronho-obstructive:
- respirație sacadată
- puls rapid
- retracția pieptului și a părții superioare a abdomenului la fiecare respirație
- umflarea nărilor
- iritabilitate, crize de plâns
- dificultatea de a dormi
- oboseală accentuată
- tuse și uneori vărsături după criză de tuse
Un episod de bronșiolită poate dura până la 10-14 zile. Vârful maxim al bolii este de 48-72 de ore de la debut, după care boală evoluează spre vindecare în 7-10 zile. Tusea poate persista încă 2-4 săptămâni. Valorile mari de febră la copil, care se repetă, însoțită de modificări ale analizelor de sânge (sugestive pentru o eventuală infecție bacteriană) sau modificări pe radiografia pulmonară pot sugera un diagnostic de suprainfecție bacteriană pulmonară.
În formele de bronșiolita acută medie/severă (bronșiolita acută emfizematoasa) pot apărea: refuzul alimentației, alterarea stării generale, deshidratarea, crize de apnee, cianoza (piele albastră, buze și unghii vineții), polipnee marcată (peste 60 de respirații pe minut), scăderea saturației de oxigen (sub 94%). În această situație se impune prezentarea de urgență la medic, fiind foarte posibilă internarea în spital pentru diagnostic și tratament.
BRONȘIOLITĂ sau BRONȘITĂ - Cum să NU le confunzi
Bronșiolita nu trebuie confundată cu bronșita. Sunt afecțiuni total diferite.
Bronșita și bronșiolita acută au o serie de simptome comune, precum tușitul, dificultățile respiratorii și febra ușoară. Cele două au însă și simptome unice. Simptomele specifice bronșitei acute sunt: producția de mucus, frisoane, oboseală, senzație de disconfort în zona pieptului. Bronșiolita are ca simptome specifice: mucus de culoare gălbuie deschis, indicând o infecție, expectorație cu sânge.
Bronșiolita afectează bebelușii și copiii de vârstă mică, deoarece căile lor respiratorii se pot bloca mai ușor comparativ cu cele ale copiilor mai mari sau adulților.
Bronșiolita reprezintă inflamația bronșiolelor, cele mai mici canale care asigura transportul aerului în alveolele pulmonare.
Bronșita afectează copii și adulți indiferent de vârstă. În cazul bronșitei, inflamația este localizată la nivelul tuburilor bronhice (bronhii) și a căilor respiratorii din nas, gură, plămâni.
TRATAMENTUL bronșiolitei. Potrivit ghidurilor de pediatrie actuale, tratamentele medicamentoase în caz de bronșiolită trebuie să fie cât mai puțin agresive. Bronșiolita este considerată o boală virală autolimitată. În cazul copiilor fără alte probleme de sănătate, organismul reușește să facă față infecției fără antibiotice sau alte medicamente puternice. Boală nu trebuie ignorată, ci observată cu atenție pentru a surprinde o eventuală evoluție spre suprainfecție bacteriană, se precizează în sfaturimedicale.ro.
Medic român, avertisment alarmant: „A început valul de bronșiolite - cel mai mare din ultimii 10 ani”
MĂSURI recomandate părinților la domiciliu
- Desfundați nasul bebelușului și efectuați aspirarea secrețiilor nazale după administrare de ser fiziologic în nas, picătură cu picătură (instilarea de ser fiziologic)
- Aveți grijă la hidratarea suficientă pentru că ajută la fludificarea secretiilor, oferiți-i copilului cantități mici și dese de lichide (lapte, ceai, apă, supă clară, suc de fructe, compot).
- În cazul unor dificultăți de alimentare repartizați mesele în porții mici și dese.
- Înclinați salteaua astfel încât micuțul să doarmă cu bustul puțin ridicat pentru o mai bună drenare a secrețiilor.
- Aerisiți frecvent camera copilului și mențineți o temperatura de 20-21 de grade.
- Folosiți umidificatoare de camera sau un vas cu apă pus pe calorifer.
- Nu fumați în locuința, nici măcar pe balcon (copiii expuși la fum de țigară riscă adesea complicații pulmonare)
