Ce destin ar fi avut România fără Ion Iliescu?

In 1931, tatal lui Ion, Alexandru Iliescu, ilegalist comunist fuge in URSS unde cere azil politic. Participa la Congresul al V-lea al PCR, sectia romana a Kominternului (Internationala Comunista cu sediul la Moscova)unde militeaza pentru dezmembrarea Basarabiei de Romania in favoarea URSS. Dupa patru ani, petrecuti in Rusia, este trimis in Romania de catre NKVD pentru a pune in aplicare planurile secesioniste, insa este arestat si condamnat la 3 ani inchisoare de catre Siguranta Statului. Si cum aschia, nu sare departe de trunchi, fiul lui Alexandru, Ion Iliescu, nascut in Oltenita pe 3 aprilie 1930, va continua politica profund antiromaneasca, initiata de grupurile anarhist-comuniste din care facea parte tatal sau.

In 1947, Ion a fost cooptat in Uniunea Asociatiilor de Elevi din Romania, de fapt o pepiniera de cadre pentru Tineretul Comunist. In 1949, devine membru al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist (UTC) unde va activa in planul de epurare pe criterii politice de influenta sovietica a invatamantului mediu si superior din Romania. Cu alte cuvinte, facea partea din echipa de „vanatori” a tuturor care nu corespundeau ideologic: intelectuali, membrii ai partdielor politice democratice, monarhisti etc.

Intre 1950-1955, calca pe urmele tatalui sau si ajunge student la Institutul Energetic de la Moscova, este numit secretar al Sovietului Unional al Studentilor si Aspirantilor Romani aflati la studii in URSS, de fapt un organism conectat direct la serviciile de securitate de la Kremlin (Komsomol). Seful direct al lui Ion Iliescu, in aceasta perioada a fost Alexandr Selepin, viitor sef al KGB. Ion Iliescu, pe langa cursurile universitare, intra si in programul de pregatire KGB, urmand a fi specializat in operatiuni de diversiune, dezinformare si manipulare sub acoperire in afara URSS.

Vezi mai multe pe arhivelesecuritatii.blogspot.ro.