Cătălin Predoiu, mesaj de Ziua Anticorupție: Combaterea corupției este o politică de interes individual al fiecărui cetățean, economic și național. Ce spune despre Secția specială

"În urmă cu 18 ani, la data de 31 octombrie 2003, ONU proclama 9 decembrie Ziua Internațională Anticorupție prin rezoluția 58/4 a Adunării Generale. România a semnat Convenția la data de 9 decembrie 2003 și a ratificat-o prin Legea nr. 365 din 15 septembrie 2004.

După intrarea României în NATO și UE, au fost lansate politici anti-corupție și creată o instituție specializată în combaterea corupției, DNA, confruntarea frontală a fenomenului corupției devenind o provocare la nivel societal.

Aceste politici anti-corupție au devenit din ce în ce mai puternice și DNA și-a intensificat acțiunea în special după intrarea României în UE, resorturile fiind atât aplicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare în Justiție, cât și voința politică internă, tradusă în adoptarea cadrului normativ anti-corupție de către Parlament și dotarea logistică și financiară alocate instituțiilor de combatere a corupției, între care DNA s-a aflat în prima linie", afirmă Predoiu, în mesajul transmis.

Potrivit ministrului, corupția afectează în cel mai serios mod drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, afectează operatorii economici care concurează loial, afectează interesul național al României.

În context, el atrage atenția asupra faptului că, "combaterea corupției este o politică de interes deopotrivă individual al fiecărui cetățean, de interes economic și de interes național".

"Instituțiile de combatere a corupției, între care DNA rămâne o instituție cheie aflată în prima linie, trebuie sprijinite și vor fi sprijinite fără rezerve de Ministerul Justiției, în cadrul competențelor legale ale ministerului. Lupta anti-corupție va fi o prioritate a mandatului meu, așa cum a fost și în mandatele anterioare", a arătat Predoiu.

 
Un aspect esențial îl constituie cadrul normativ anti-corupție, mai spune Cătălin Predoiu, făcând urmăatoarele mențiuni:

"Actualul Cod penal a fost adoptat în 2009 (Legea 286/2009) și a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, iar Codul de Procedură penală a fost adoptat în iunie 2010, prin legea 135/2010, intrând în vigoare la 1 februarie 2014, odată cu Codul Penal.

Acestea s-au confruntat cu dificultăți de aplicare și au fost supuse unor critici severe, fiind sursa unor numeroase controverse, inclusiv în urma declarării neconstituționale a unor articole din cuprinsul lor. Demersul legislativ din 2009 al Ministerului Justiției a fost pus în cauză, uitându-se că proiectele au fost radical modificate în Comisia parlamentară specială înființată în 2009 și, ulterior, în 2013, printr-o Lege de punere în aplicare, care a modificat sute de articole. Ulterior, o serie de decizii CCR au impus modificarea mai multor articole declarate neconstituționale, rămase încă nemodificate de Parlament. De aceea, alinierea legislației penale la deciziile CCR rămâne un obiectiv prioritar, obiectiv marcat și în Rapoartele MCV. Proiectele de modificare ale codurilor penale sunt în dezbatere publică, la capătul căreia Ministerul Justiției le va înainta în 2022 Guvernului spre aprobare și sesizare a Parlamentului. Este esențial ca intervenția Palamentului pe aceste proiecte să nu altereze capacitatea parchetelor de luptă cu infracționalitatea, după cum la fel de important este că mijloacele procesuale să păstreze echilibrul “acuzare-apărare” în cadrul procesului penal.

În noul mandat, prima acțiune instituțională ministerială semnificativă a fost aceea de a semna proiectul noii Strategii Naționale Anticorupție și trimiterea actului în procesul de avizare, la 6.12.2021, cu mult înainte ca unele temeri nejustificate să se exprime public dacă și când se va face acest demers. Proiectul noii strategii a înglobat contribuții din partea Parchetelor și a societății civile într-o proporție semnificativă, peste 75% din propuneri fiind preluate în proiectul inițial al strategiei, redactat de Ministerul Justiției în cursul anului 2021. Strategia Naționala Anticorupție este și un obiectiv în cadrul PNRR și ar fi trebuit demult finalizată și adoptată, pentru a evita orice controverse legate de adoptarea ei “pe ultima sută de metri” a anului 2021. Chiar și în aceste condiții, MJ a înaintat spre avizare în timp util proiectul pentru a fi adoptat în termen de către Guvern. Contez pe suportul colegial al celorlalte ministere avizatoare, indiferent de culoarea lor politică, pentru o avizare rapidă.

Cadrul normativ și strategic nu este însă suficient pentru a continua combaterea cu eficiență a corupției. Ministerul Finanțelor trebuie să susțină aceste demersuri cu resursele necesare, logistica instituțiilor de aplicare a legii trebuie dimensionată pe măsura provocărilor criminalității și aceasta din urmă s-a intensificat în toate formele, inclusiv în forma corupției. Dovada stau cazurile pe care DNA continuă să le identifice și ancheteze, să le trimită în judecată, dovadă stau nenumăratele semnale venite din presă, presă care este de un sprijin crucial pentru sănătatea civică și morală a societății, pentru păstrarea integrității și bunei reputații în toate funcțiile publice".

Ministrul Justiției susține, astfel, că existența unei Secții speciale care să se ocupe exclusiv de infracționalitatea în rândul magistraților trimite un semnal greșit societății, că justiția ar fi structural coruptă, iar prin modul în care a fost concepută și structurată această secție se reduce la zero capacitatea de a investiga fapte de corupție în teritoriu.

“Designul” instituțional corect este de asemenea un factor important în eficiența combaterii corupției în toate sectoarele. Pentru că demersul anticorupție se finalizează deseori prin inculpare și trimitere în judecată, el este firesc și inevitabil supus cenzurii instanțelor de judecată penale. Atât justiția penală, cât și justiția civilă trebuie să fie mai presus de orice dubiu și îndoială, încrederea în dreapta judecată este temelia încrederii în Justiție în ansamblu. Existența unei “secții speciale” (SIIJ) care să se ocupe exclusiv de infracționalitatea în rândul magistraților trimite un semnal greșit societății, semnalul că justiția ar fi structural coruptă, semnal ce subminează încrederea în justiție și constituie implicit un blam nemeritat pentru cvasitotalitatea magistraților care își desfășoară munca în mod corect și profesionist. Pe de altă parte, ideea că simpla existență a unei astfel de secții ar fi prin ea însăși o garanție a independenței magistraților este greșită, atât timp cât unele dintre garanțiile independenței țin de statutul magistraților, iar altele sunt de ordin procesual, așa cum sunt pentru toți cetățenii, atât timp cât la debutul activității sale, SIIJ a demonstrat că, dimpotrivă, poate acționa chiar împotriva unor magistrați incomozi, pe lângă retragerea controversată și rapidă a unor recursuri în câteva cazuri de mare corupție. În sfârșit, prin modul în care a fost concepută și structurată această secție, reduce la zero capacitatea de a investiga fapte de corupție în teritoriu, lipsindu-i procurorii specializați și rețeaua teritorială necesară pentru acest demers anti-corupție. Iată de ce o reformă se impune și ea constă în realizarea obiectivului desființării sale, stabilit indubitabil prin programul de guvernare.

Un demers eficient anti-corupție presupune profesionalism și respectarea tuturor garanțiilor procesuale, ale drepturilor procesuale, a drepturilor și libertăților în general. Doar prin anchete minuțioase și inculpări bazate pe probe solide, demersul anti-corupție va consolida încrederea în instituțiile anti- corupție, DNA în primul rând, și va consolida percepția că niciun abuz nu va fi comis, că toate anchetele se desfășoară în limită și cu respectarea legii.

Combaterea corupției nu trebuie să se reducă la identificarea și pedepsirea ei prin sancțiuni privative de libertate, ci trebuie să vizeze și repararea prejudiciilor și recuperarea produselor infracțiunilor. La acest obiectiv trebuie să concure mai multe instituții, inclusiv ANABI și MFP, cooperarea pe orizontală dintre parchete și aceste instituții fiind esențială.

În sfârșit, combaterea corupției presupune și acțiunile de prevenție, precum și de educație civică. Eradicarea corupției nu se poate face doar prin mijloace de drept penal. Eradicarea corupției este posibilă dacă vom reuși, ca țara, să alăturăm efortului făcut de instituțiile anticorupție, efortul din zona educației, precum și cu efortul de ridicare a nivelului de trai, sărăcia, ca și lăcomia, fiind alte două resorturi moral-psihologice ale fenomenului corupției. Eradicarea corupției ține deci și de formarea unei culturi a integrității, în special în funcții publice, precum și de acțiunile de prevenție structurală practicată în toate instituțiile publice și private.

Ministerul Justiției va continua să fie angajat în acest efort național, în limita competențelor sale legale", mai arată Predoiu, în mesajul citat.