Călătoria fabuloasă a lui Dumitru Dan: 100.000 de kilometri pe jos

La concursul inițiat în 1908 de Touring-Club de France, menit să stimuleze cunoașterea lumii și turismul, românul se înscrisese alături de alți trei colegi și prieteni, Paul Pîrvu, Gheorghe Negreanu și Alexandru Pascu, cu toții studenți la Paris; însă în 1916, când Primul Război Mondial întrerupe cursa, Dumitru Dan rămăsese singur – și parcursese 96.000 de kilometri din total, după ce traversase continente, mări și oceane (pe punțile vapoarelor, călătorii români mărșăluiau câte 10-12 ore pe zi, cu pedometre rudimentare montate la picior). Cursa va fi încheiată după război, pe un itinerariu stabilit de organizatori, și, la 20 iulie 1923, Dumitru Dan primește la Paris premiul cel mare: titlul de „campion mondial pentru înconjurul Pământului pe jos” și 100.000 franci – câte unul pentru fiecare kilometru parcurs.

Grație unui efort serios, consistent, de recuperare a amintirilor de călătorie ale lui Dumitru Dan, răspândite în articole, cărți, interviuri și în conferințele susținute pe parcursul anilor, vă invităm în cele ce urmează în culisele unei aventuri nebunești, în care patru români – și-apoi trei, doi și, în cele din urmă, unul singur – vor trece de șase ori linia Ecuatorului, între paralela de 67o latitudine nordică, în Alaska, și cea de 40o latitudine sudică, în Argentina și Chile, bătând cu piciorul 74 de state și 30 de colonii, unele de mai multe ori; în care vor traversa de patru ori Oceanul Atlantic, de două ori pe cel Indian, o dată Oceanul Pacific, adăugând mii de kilometri făcuți pe puntea vaselor. Pentru că au ales să poarte pe tot parcursul călătoriei costum național, opinci și tricolorul în diagonală pe piept – își vor câștiga resursele necesare finanțării călătoriei dansând și cântând melodii populare românești în locurile de popas – temerarii vor primi de-acasă 28 de costume și vor toci nu mai puțin de 497 de perechi de opinci... Să purcedem.
 
Dumitru Dan. Portret de călător

Dumitru Dan s-a născut la Buhuși, la 14 iulie 1890, în familia Mariei și a lui Tudorache Dan, cântăreț la biserică și sanitar, și a murit la Buzău, la 4 decembrie 1978. A terminat școala primară la Buhuși, Liceul Comercial la Brăila și Facultatea de Geografie la Paris.

În perioada 1910-1916 a luat parte la concursul organizat de Touring-Club de France, concurs întrerupt din cauza Primului Război Mondial și finalizat în iulie 1923 la Paris, când i s-au înmânat premiul și titlul de campion mondial. Cu sănătatea afectată de călătorie,Dumitru Dan a fost respins la vizita medicală pentru mobilizarea în armată, el înrolându-se în război ulterior,ca voluntar. A activat timp de trei luni la Buzău, în Divizia a V-a Buzău (Regimentul 8 Buzău), apoi s-a retras cu armata la Iași, fiind secretar-interpret asimilat ca ofițer pe lângă Marele Cartier General, la Biroul 2 Contrainformații. Pentru serviciile aduse, a primit medalia „CruceaComemorativă a
Războiului1916-1918”, medalie care se află în patrimoniul Muzeului Județean Buzău, alături de multe dintre obiectele care i-au aparținut.

După primirea premiului, în 1923, în capitala Franței, revenit în țară, de-acum profesor de geografie, Dumitru Dan a devenit un neobosit conferențiar, obținând și în acest domeniu un record: prezența de peste 2.000 de ori în mijlocul ascultătorilor din diferite localități rurale sau urbane ale României, unde a vorbit despre „excursia” sa și a prietenilor săi.
 
La București, la doi pași de kilometrul zero, în curtea Muzeului Șuțu, aproape în fiecare week-end, la târgul anticarilor și colecționarilor, un bătrân venea mereu cu ceea ce mai rămăsese din marea lui colecție de scrisori și autografe de personalități trecute ale României.

Lună după lună, numărul acestora scădea, pe măsura nevoilor mereu mai mari ale colecționarului în vârstă, care reducea prețurile de vânzare. Cu toate acestea și în ciuda „promovării” realizate de colecționar, cu multe explicații despre călătorie, pierderi, performanță, toate scrise citeț, cu negru, sublinieri și majuscule pe un carton A4, printre ultimele rămase, neatrăgând atenția nimănui, erau câteva înscrisuri olografe și pliante ale unui anonim: Dumitru Dan, primul globe-trotter român, singurul din lume care a parcurs pe jos 100.000 de km, între anii 1910-1916, de-a lungul și de-a latul pământului, ispravă pentru care a primit titlul de „campion mondial pentru înconjurul Pământului pe jos” și a fost înscris în Guiness Book of World Records în 1985.

Anunțul care schimbă patru destine

În 1908, Dumitru Dan se afla la Paris împreună cu viitorii săi tovarăși de călătorie, Paul Pîrvu, Gheorghe Negreanu și Alexandru Pascu. Doi studiau la Conservatorul Național de Artă Dramatică, iar Dan și Pîrvu la Facultatea de Geografie. O studenție strâmtorată de resursele limitate, completate cu susținerea de mici concerte de muzică și dansuri populare pe la diverse teatre pariziene.Dumitru Dan reține pentru istorie: „Printre cei doi care s-au înscris la Conservator era și un ardelean Paul Pîrvu, din Sibiu, care cânta foarte bine din caval, din fluier și din cimpoi. Celălalt, Pascu, cânta din armonică, din flaut, din clarinet și erau dornici de muzică și s-au înscris la Conservator. Eu și cu Negreanu am căutat să fim înscriși la facultatea de Geografie pentru că era de 3 ani și să terminăm mai repede și să ieșim și noi ca profesori”.

În acest context apare provocarea și spectaculoasa schimbare a patru destine, în urma citirii unui anunț des întâlnit în acele zile pe zidurile clădirilor și în paginile ziarelor: Touring-Club de France organizează un concurs de globe-trotteri în care să se facă ocolul pământului; recompensa era substanțială: un franc pentru fiecare kilometru parcurs pe jos în jurul lumii. Totul, în scopul stimularii turismului, unul dintre numeroasele obiective ale asociației franceze. Cu o istorie de aproape 100 de ani (1890-1983), Touring-Club de France a fost una dintre cele mai puternice societăți de turism din Franța. A fost puternic angajată în promovarea turismului francez și în îmbunătățirea condițiilor de cazare, în promovarea sporturilor, în special a ciclismului și automobilismului; societatea a fost, de asemenea, puternic implicată în politica de protejare a siturilor și a monumentelor istorice.

Întrecerea organizată de Touring-Club de France urma să se desfășoare în condiții stricte și de o rigoare deosebită, traseul, la alegerea concurenților, trebuind să fie parcurs integral pe jos: „Acolo, luând condițiunile, ne-au cerut așa: că trebuie să facem un program, un itinerariu prin care să arătăm pe unde mergem, pe unde trecem, câți kilometri facem și în câți ani. Au venit desigur mulți amatori francezi, englezi, germani, italieni, spanioli, americani, din diferite țări, dintre care 196 de străini au fost admiși și 4 români, 200 de persoane așadar”.

Continuarea pe historia.ro