Căderea de calciu nu ascunde doar o banală carență de calciu în organism, cum ați crede, ci, uneori, suferințe de natură psihică, avertizează specialiștii.
Societatea contemporană a devenit un mediu ostil și insecurizant, în care numărul traumelor psihice a crescut foarte mult.
Efectul imediat constă în creșterea numărului de tulburări psihice: de la depresii invalidante, la tentative de suicid, la tulburări anxioase, la tulburări de personalitate de tip antisocial sau la crize nervoase.
Crizele nervoase, numite în trecut isterii, se caracterizează printr-un polimorfism simptomatic, din care desprindem ca simptom de bază angoasa.
Aceasta pune stăpânire pe întreaga subiectivitate a individului, torturându-l prin sentimentul de spaimă ce nu-și găsește sursa, spune dr. Ioana Stoleriu, medic specialist psihiatrie la Spitalul „Eftimie Diamandescu Bălăceanca“, potrivit Adevarul.ro.
Angoasa este o stare dezagreabilă, trăită ca sentiment de insecuritate, fără prezența obiectivă a unui pericol, și se exprimă prin mecanisme de apărare precum hipertonie musculară, vederea încețoșată, tahicardie, hipersudație, respirație rapidă și superficială, senzația de lipsă de aer sau de nod în gât, completează specialistul.
Din punct de vedere medical, respirația accelerată ventilează inadecvat spațiul traheobronșic, făcând ca schimbul alveolar al gazelor să fie ineficient.
Efectul constă într-o blocare a ionului de calciu, care are drept efecte hiperexcitabilitatea musculară, tradusă prin amețeală, acea senzație de „cădere de calciu“ incriminată de multe persoane, spune medicul.
În aceste situații dramatice, pacienții ajung mai ales în camerele de gardă ale spitalelor, unde primesc calciu în perfuzii, fiind sancționați cu diagnosticul – spasmofilie.
Așadar, căderea de calciu este tratată cel mai adesea incorect, negându-se terapiile psihiatrice adecvate. Este necesară o trecere în revistă a semnificațiilor date de pacienți termenilor înlocuitori acestei neliniști metafizice, concluzionează medicul psihiatru.
