Buna Vestire, 25 martie, sărbătoare mare în calendarul ortodox. Buna Vestire sau popular Blagoveștenia (termenul slav corespunzător celui de Bunavestire), este praznicul în amintirea zilei în care Sf. Arhanghel Gavriil a vestit pe Sf. Fecioara că ea va naște pe Mesia (Luca I, 26-38).
Buna Vestire înseamnă bucurie – primul cuvânt pe care Arhanghelul Gavriil l-a rostit atunci când a venit să-i aducă Fecioarei Maria vestea cea bună: „Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28).
Buna Vestire, 25 martie, sărbătoare mare în calendarul ortodox. Este prima sărbătoare confirmată în documente, dintre sărbătorile Maicii Domnului. Se știe că, încă din sec. IV sau V, s-a zidit la Nazaret o biserica, pe locul unde fusese casă în care Maica Domnului a primit de la înger vestea că va naște pe dumnezeiescul Prunc. Dată acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sarbatoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, că cele din Spania, Galia și Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit la 18 decembrie. La Roma, sărbătoarea a fost introdusă de papa Leon ÎI, de origine siciliană și de cultură greacă (681-683), la început că o sărbătoare locală și cu denumirea de sărbătoare a așteptării Nașterii Domnului; dar variatia datei ei a durat în Apus până în sec. XI, când dată de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică de atunci.
În Răsărit însă, dată de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Nașterea Domnului a început să fie sărbătorită peste tot la 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a sec. V înainte. Numai la armeni Bunavestire se serbeaza încă în raport cu dată veche a sărbătorii Nașterii Domnului (6 ianuarie), păstrată la ei, adică la 7 aprilie.
Buna Vestire, 25 martie, sărbătoare mare în calendarul ortodox. Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbătorile pentru care Biserica acordă dezlegare la peste, indiferent în ce zi ar cădea aceasta.
Buna Vestire, 25 martie, sărbătoare mare în calendarul ortodox. Sărbătoarea Bunei Vestiri este închinată Maicii Domnului şi aminteşte de venirea Arhanghelului Gavriil la Fecioara Maria în cetatea Nazaret, din Galileea, pentru a-i vesti că a fost aleasă de Dumnezeu să aducă în lume pe Fiul Său, spre mântuirea oamenilor (Luca 1, 26-38).
"Când s-a împlinit şi s-a apropiat vremea izbăvirii neamului omenesc, care avea să fie prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, era trebuinţă în tot chipul, să se afle o fecioară curată, fără prihană şi sfântă, fecioară care ar fi vrednică să întrupeze pe Hristos Dumnezeu, Cel fără de trup, şi să slujească taina mântuirii noastre". (Vieţile Sfinţilor)
Sfânta Fecioară a primit atunci cuvintele Arhanghelului şi din inimă a spus, cu mare smerenie: "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!" (Luca 1, 38).
Fecioara Maria trăia la templul din Ierusalim şi la 12 ani de la aducerea ei aici de către Sfinţii şi Drepţii ei Părinţi Ioachim şi Ana, când împlinise deja vârsta la care celelalte fecioare părăseau locuinţa sfântă şi se măritau, nu mai avea îngăduinţa să stea în biserica Domnului.
"Despre aceasta grăieşte Sfântul Grigorie de Nissa, astfel: 'Preoţii, cât a fost mică Sfânta Fecioară, după spusele proorocului Samuil, o lăsau în biserica Domnului. Dar, după ce a sosit vârsta anilor ei, s-au sfătuit între dânşii, ce ar putea face cu dânsa, ca să nu mânie pe Dumnezeu întru ceva'. Şi Nichifor Calist, scriitorul istoriei bisericeşti, grăieşte despre dânsa astfel: 'După ce a crescut Fecioara Maria, preoţii au făcut sfat, cum să rânduiască pentru dânsa, ca să nu se arate a fi făcători de nedreptate sfântului ei trup. Pentru că socoteau că vor face păcatul furării de cele sfinte, de o vor mărita după bărbat şi de vor supune la legea însoţirii, pe aceea ce odată se încredinţase lui Dumnezeu. Dar iarăşi, ca să fie o fecioară de atâţia ani în Sfânta Sfintelor, nici Legea nu dă voie şi nici nu este acel lucru cinstit şi vrednic de sfinţenie'. Aşa grăiau ei". (Vieţile Sfinţilor)
"Şi nu se pricepeau cum să rânduiască cu plăcere dumnezeiască, viaţa ei cea feciorească fără de bărbat, ca să nu mânie pe Dumnezeu în ceva, pentru că amândouă acelea se ştiau că sunt mare păcat; adică şi spre nuntă a sili pe o fecioară care şi-a făgăduit lui Dumnezeu fecioria veşnică, şi a ţine parte femeiască în Sfânta Sfintelor, fiind în vârstă desăvârşită". (Vieţile Sfinţilor)
Apropiindu-se de Chivotul Legii, după multă rugăciune, au primit răspuns, să se caute un bărbat vrednic, căruia să i se încredinţeze Sfânta Fecioară, sub rânduiala şi chipul însoţirii, pentru păzirea fecioriei.
Despre cum a fost ales acel bărbat, tradiţia Bisericii arată că s-a făcut în acest fel: din casa şi din seminţia lui David au fost aleşi bărbaţi fără femei, iar toiegele lor au fost puse în altar; al cărui toiag a înverzit, acela a fost ales pentru a i se încredinţa Fecioara Maria.
Aşa i-a fost încredinţată Maica Domnului unui bătrân drept numit Iosif, sub rânduiala însoţirii, dar pentru păzirea fecioriei celei care L-a născut pe Dumnezeu.
Dreptul Iosif a luat-o în casa sa din Nazaretul Galileii.
În Nazaret, pe când se afla la rugăciune, Sfânta Fecioară Maria a primit vestea adusă de Arhanghelul Gavriil, precum că a aflat har înaintea lui Dumnezeu, dovedindu-se vrednică să aducă în lume, ca om întrupat, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
"Ai aflat dar de la Dumnezeu prin multele tale fapte bune, dar mai ales prin trei virtuţi. Prin smerenia ta cea adâncă, pentru că celor smeriţi Dumnezeu le dă darul Său, zicând: Spre cine voi căuta, decât numai spre cel blând şi smerit cu inima! Ai aflat dar prin fecioreasca ta curăţie, căci Preacuratul din fire Dumnezeu, din Preacurata Fecioară caută a Se naşte! Şi mai deosebi ai aflat dar de la Dumnezeu, prin dragostea cea aprinsă către El, pentru că zice: Eu pe cei ce Mă iubesc pe Mine îi iubesc şi cei ce Mă caută vor afla dar. Şi de vreme ce tu L-ai iubit şi L-ai căutat cu toată inima, ai aflat dar de la El şi vei naşte Fiu". (Vieţile Sfinţilor)
"Iar Maria a zis către înger: Cum va fi aceasta, fiindcă de bărbat nu ştiu? Nu că nu credea Preacurata Fecioară celor zise ei de înger. Ci cu adeverire, după darul lui Dumnezeu de care era plină, ştia că va naşte pe Cel ce bine i se vestea, luând înştiinţare de la Însuşi Dumnezeu, precum mai înainte s-a zis. Dar numai aceasta nu-i era ei ştiută, adică cum şi în ce chip va naşte fiind Fecioară care nu ştia de bărbat. Pentru aceea a întrebat pe înger: Cum va fi aceasta?". (Vieţile Sfinţilor)
Deci, îi spune ei Sfântul Arhanghel Gavriil chipul zămislirii, nu după firea şi obiceiul omenesc făcându-se aceasta, ci mai presus de fire, pentru că unde voieşte Dumnezeu se biruieşte rânduiala firii. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor").
Sursa: crestinortodox.ro, agerpres.ro
