Bogdan Aurescu: "Testul ghicitorului". Ce nu s-a întâmplat în politica externă a anului 2016

• Spuneam atunci că trăsătura cea mai pregnantă a anului 2016 va fi impredictibilitatea, într-un mediu internaţional complex, cu foarte multe provocări.

Cred că în mare parte această aserţiune s-a dovedit corectă, pe diverse planuri. Pe de-o parte, de pildă, cine ar fi spus, cu certitudine, la începutul anului că alegerile prezidenţiale americane vor fi câştigate de domnul Trump sau că Marea Britanie va decide să iasă din Uniunea Europeană? Pe de altă parte, constat că acel coridor de instabilitate[ii] despre care vorbeam în ianuarie 2016 s-a menţinut, din păcate, în vecinătăţile din jurul României. Iar problemele de rezolvat nu s-au redus în relaţiile internaţionale, ci dimpotrivă.

• Astfel, scriam că „în Vecinătatea Estică, este predictibilă continuarea situației instabile din estul Ucrainei, cu provocări de securitate în regiunea Mării Negre” şi că „riscul cel mai important este de transformare a conflictului din Donbas într-un conflict înghețat (sau mai degrabă prelungit), … cu noi episoade de mai mare sau mai mică intensitate de violență armată”. Arătam atunci care sunt temele importante de rezolvat: problema alegerilor locale din provinciile separatiste, amânate în toamna lui 2015 pentru primăvara lui 2016, adoptarea şi intrarea în vigoare a legii statutului special al regiunii, adoptarea de către Parlamentul ucrainean a modificărilor constituţionale privind descentralizarea, care au legătură şi cu acordarea statutului special al regiunii estice.

Din păcate, după un an suntem în acelaşi stadiu: problema secvenţei corecte a punerii în aplicare a acestor puncte din Acordurile de la Minsk împiedică soluţionarea durabilă a crizei ucrainene, iar, în plus, încetarea definitivă a focului în Donbas rămâne la fel de greu de atins, deşi s-au făcut eforturi, mai ales în formatul Normandia, pe tot parcursul anului.

Mai mult pe contributors.ro