Despre frații și surorile lui Mihai Eminescu se cunosc doar câteva referințe biografice. Datele existente vorbesc despre un destin tragic al familiei Eminovici, marcat de posibile stigmate genetice, sinucideri și boli incurabile. Cu toate acestea, familia poetului i-a împărtășit măcar parțial geniul, în diferite domenii de activitate.
Primul fiu născut în familia Eminovici a fost Șerban. A văzut lumina zilei în 1841 și se pare și-a petrecut copilăria la Dumbrăveni, una dintre proprietățile căminarului Eminovici. În „Viața lui Mihai Eminescu” - a lui George Călinescu - apare și o descriere a acestui frate mai mare al lui Mihai Eminescu. „Întâiul copil născut în 1841, oacheș, slăbuț, tăcut, semăna,așadar, mai mult cu mamă-sa. Nu știm nimic din copilăria sa, petrecută în mare parte și de la Dumbrăveni, decât că a urmat liceul de la Cernăuți, unde și-au făcut studiile toți frații”, scria George Călinescu. Șerban a deschis seria nereușitelor școlare ale fraților Eminovici. Mai mulți specialiști au arătat că fiii lui Gheorghe Eminovici - în ciclul primar și gimnazial - au fost școlari slabi, rămânând repetenți și sfârșind prin a abandona studiile. Mihai Eminescu, al șaptelea fiu nu a făcut notă discordantă, abandonând gimnaziul de la Cernăuți. Cu toate acestea, poetul, spre deosebire de frații săi, avea rezultate foarte bune la școală, până la abandonarea cursurilor, fiin lăudat de profesorii săi, în principal de Aron Pumnul. Șerban, cel mai mare frate a lui Mihai Eminescu, a fost un școlar cu rezultate jalnice, rămânând repetent în 1854. În final, este retras de la gimnaziu în 1859.
Citește mai mult pe adevarul.ro
