Cu toți trecem în viață prin momente care-și lasă o amprentă puternică asupra psihicului nostru. Și cei care manifestă o slăbiciune fățișă, și cei care par niște pietre de neclintit în fața vieții suferă deopotrivă. Cert este însă că și unii, și ceilalți își doresc să înțeleagă de ce li s-au întâmplat lucrurile care le-au produs suferință.
În momentele de suferință, mulți își găsesc refugiul în credință. În sprijinul acestora vine părintele Arsenie Boca, ale cărui explicații adunate în cartea „Rostul încercărilor” sunt menite să ne lămurească de ce Dumnezeu ne lasă să suferim, de ce avem nevoie de suferință și cum ne schimbă suferința.
Suferința nu este o pedeapsă divină
Necazurile care apar în cale nu trebuie considerate pedepse, ci mai degrabă lecții de viață. Conform părintelui Arsenie Boca, suferința pe care necazurile ne-o provoacă este menită să ne purifice, să ne desăvârșească, să ne înalțe sufletele, scrie avantaje.ro.
Suferința ne face să ne conștientizăm greșelile comise față de aproapele nostru, să învățăm din ele, să ne căim pentru ele și să nu le mai repetăm niciodată. Suferința nu este pedeapsa pe care ne-o trimite Dumnezeu din dorința de a ne vedea suferind, ci din dorința de a ne face să ne conștientizăm neputința și de a ne determina să ne întoarcem către El.
Suferința, legătura puternică dintre oameni
Părintele Arsenie Boca ne atrage atenția asupra faptului că suferința trebuie văzută și ca o legătură puternică stabilită între oameni. Numai aceia care au suferit la un moment dat în viața lor pot empatiza cu cei aflați în aceeași suferință. Între aceștia se va crea o solidaritate indistructibilă, o legătură care-i va uni până la sfârșitul vieții.
Cum recunoaștem păcatele care ne-au adus suferința
Adesea, se întâmplă să nu ne dăm seama ce păcate avem de plătit. Desigur, ne referim la cele ceva mai ușoare, pe care mulți dintre noi nici nu le clasifică drept păcate. În acest caz, părintele Arsenie Boca ne sfătuiește să dăm atenție oamenilor care ne înconjoară și care ne fac diferite nedreptăți, cu vorba sau cu fapta. Poate că cineva din anturajul nostru ne jignește, aruncându-ne cuvinte grele, care ne afectează peste măsură. Jignirile pe care ni le aduc acești oameni ar trebui să ne determine să ne gândim dacă nu cumva, cândva în trecut, am facut lucrul care justifică respectiva jignire. “[…] o vecină, soțul, soția sau unul dintre copii se vor răzvrăti împotriva ta și-ți vor zice cuvinte de ocară: desfrânat, desfrânată, cuvinte grele care-ți pătrund inima ca o sabie și nu pricepi ce poate fi […] Tu poate ai uitat că ai început căsătoria cu stângul și apoi te-ai cununat […] E o ispravă a curviei, chiar dacă ești cununată după lege.”
Așadar, atunci când ni se aruncă în obraz cuvinte grele, părintele Arsenie ne sfătuiește să nu ripostăm, ci să stăm și să reflectăm la adevărul ascuns în spatele celor spuse. Apoi să-i facem duhovnicului o mărturisire completă a păcatelor.
