Ardeii iuți, un miracol al naturii. Cum să-i utilizezi ca medicament

O singură genă, atât îi desparte pe ardeii iuți de ceilalți ardei. Este, însă, o genă extrem de importantă, pentru că determină secreția unei substanțe care imprimă atât gustul iute-arzător, cât și puterea terapeutică uimitoare, care îi transformă din aliment în medicament. Un medicament redutabil, ce n-ar trebui să lipsească din farmacia verde a casei.

Există mai mult de douăzeci de substanțe terapeu­tic active în ardeii iuți, însă de departe cea mai impor­tantă este capsicina, care le dă și gustul picant-arzător intens. Puternic stimulent al circulației sanguine, ea reglează reacțiile sistemului imunitar, interacționează cu substanțele care determină inflamația articulațiilor sau apariția proceselor degenerative în organism.

Apoi, ardeii iuți sunt bogați în câțiva nutrienți extrem de importanți, cum ar fi vitamina C (prima oară a fost extrasă din ardeiul iute), vitamina A, vitamina E, vita­minele B2 și B3.

În funcție de culoare, compoziția chimică și proprietățile ardeilor pot diferi, scrie Formula As. Cei verzi, de pildă, sunt mai bogați în vitamina K, care ajută la cicatrizarea mai rapidă a rănilor și previne cancerul; ardeii iuți galbeni conțin cantități mai mari de vita­mina A, care întărește membrana celulară, prevenind astfel infecțiile; ardeii iuți roșii sau cu nuanțe de por­to­caliu sunt bogați în licopen, o substanță antican­ce­rigenă și cu efecte de reîntinerire, prezentă și în tomate.

Dar indiferent de culoarea lor, pen­tru a fi activi din punct de vedere tera­peutic, ardeii iuți trebuie să fie, în primul rând, extrem de.... iuți, adică să conțină mari cantități de capsicină, care are o mulțime de apli­cații terapeu­tice.

Prin anii 70, ardeii iuți erau consi­derați mai degrabă nesănătoși, fiind acu­zați că ar produce boli ale stoma­cului și intestinelor, pe atunci luân­du-se foarte puțin spre de­loc în con­siderare valoarea lor terapeutică. În schimb, cercetările făcute în ultimele patru decenii au arătat că ardeiul iute este, mai degrabă, un medicament: ardeii iuți previn multe boli cardio­vasculare, vindecă boli respiratorii, ajută la vindecarea infecțiilor, sfera lor de aplicații medicale extinzându-se pe măsură ce se fac mai multe cercetări. Foarte important este, însă, cum administrăm ardeii iuți, deoarece modul de administrare îi poate transforma din otravă în me­dicament și invers.

Ardeii iuți proaspeți

Este forma de administrare cea mai des folo­sită, întrucât este și cea mai la îndemână și per­mite o asimilare destul de bună a principiilor active. Ardeii iuți proaspeți se spală și se consumă în timpul mesei, fără semințe. Cel mai important principiu activ din ardeii iuți, capsicina, se găseș­te în proporție de doar 10% în pulpa ardeiului, și restul de 90% în semințe. Totuși, consumul de se­mințe este contraindicat, întrucât acestea nu pot fi digerate și vor parcurge tot tractul di­gestiv intacte, producând leziuni ale mucoaselor, iritații puternice, mergând până la rănirea pereților intestinali sau rec­tali, ceea ce poate conduce la in­sta­larea unor afecțiuni grave.

Doza zilnică de ardei iute va­riază de la o persoană la alta, pu­tând merge de la un minim de 1,5 grame de trei ori pe zi, până la 5 grame de trei ori pe zi. În țări cum ar fi Ungaria, Mexic sau Thailan­da­, cantități de 50-100 (!) grame de ardei iute sunt consumate zil­nic, de un singur individ, desigur "an­trenat" în acest sens, fără a pro­voca reacții adverse. Totuși, mai ales dacă nu sunteți obișnuiți cu iuțeala din ardei, consumați la început cantități mici, crescând progresiv doza, dacă nu apar feno­mene neplăcute. În principiu, o cură de ardei iuți trebuie să dureze măcar 30 de zile, urmate de un minim de 15 zile de pauză.

Uleiul de ardei iute

Într-un borcan se pune un pahar de ulei de măs­line și un sfert de pahar de ardei iute uscat (cel proaspăt nu poate fi folosit!) și mărunțit. Se înch­ide borcanul ermetic și se lasă conținutul să macereze vreme de 14 zile, după care se filtrează și se trage într-o sticlă închisă la culoare. Uleiul astfel obținut se poate consuma ca aliment, în salate, iar ex­tern se folosește ca soluție de masaj contra celulitei, pentru îmbunătățirea circulației în mâini și picioare, pentru tratarea degerăturilor etc.