Într-un articol memorabil publicat în ziarul Viața Medicală, doctorul Gabriel Diaconu realizează o radiografie clară a sistemului medical românesc.
"Când m-au întrebat prietenii ce vreau de la sistemul medical actual din România, așa cum e el, am răspuns: vreau să se prăbușească în ruină. Vreau un abces spart. Vreau rana hâdă în toată splendoarea. Doar atunci vom putea construi ceva. Pe adevăr. Pe onestitate. Pe țesut sănătos. Vreau ca medicina românească să nască din propria-i cenușă. Nu, nu vreau ca oamenii să sufere. Dar îmi doresc, odată pentru totdeauna, ca prin forța evidentului retorica boantă să înceteze. Cleveteala despre subfinanțare să înceteze, în timp ce milioane de euro dispar din sistem în buzunare selecte. Solicitările de bani, de aparatură, de investiții în heliporturi și secții noi care apoi vor rămâne închise sub lacăt să înceteze, atâta timp cât medicii sunt plătiți ca niște șerbi. Atâta timp cât sunt împinși, excitați subtil la glanda morală, să accepte plăți informale doar ca să confirme mitul că nu există morală într-o gaură de șarpe. Moartea noastră ca grup, a doctorilor care muncesc în România, nu e (doar) o consecință a sărăciei care ne împrejmuiește. Există sărăcie, incontestabil. Dar prima sursă de pauperism e doctorul însuși. Doctorul care și-a văzut demnitatea îngenuncheată de vremuri", scrie doctorul Gabriel Diaconu, în ediția de print a ziarului Viața Medicală.
"Mă uit deja de ani de zile, cu oroare și în același timp liniște, la cătușele care au fost puse pe mâinile unor purtători de halat. Mă uit la cruciada procurorilor împotriva unei congregații care a crescut în mijlocul nostru, despre care toți știm și am ales să ne păstrăm tăcerea. E o rușine care s-a perpetuat, an de an, în comunitatea medicală. O rușine cu alibi. Unde alibiul poate că a fost da, a făcut atâtea rele Icsulescu dar a făcut și lucruri bune. Sau că a ajutat atâția oameni, ce contează că a încălcat câteva reguli? O rușine care e activată de fiecare dată când o somitate aparentă, care a trăit în spatele iluziei de nemurire în post, se transformă înapoi în Cenușăreasă. Când îți dai seama că a creat, împrejurul lui, un regat în care au existat mulți supuși, și puțini aleși. Bisericuțe peste bisericuțe de doctori care, în rețeaua lor de interes, și-au crescut dividendele în timp ce, împrejurul lor, comunitatea medicală decădea. Ca niște șobolani care se canibalizează unii pe alții în timp ce corabia se scufundă; doar să mai rămână, o vreme, la suprafață", mai scrie acesta.
