De 25 de ani, profităm nestingherit de libertatea presei. Ziarele, televiziunile, site-urile media oferă o amplă galerie de profesioniști ai informației. Îi citim, îi auzim la radio, îi vedem pe micile ecrane, sau la conferințele de presă ale politicienilor.
"Statutul de jurnalist (sau, pe o treaptă mai simandicoasă, de „analist politic”) a devenit atît de rîvnit, încît, din ce în ce mai des, vedem strecurîndu-se sub umbrela lui inși care, pînă mai ieri, practicau alte meserii: critici și istorici literari, psihologi, sociologi, ingineri, poeți, istorici de artă etc. (E drept, există și destui despre ale căror atribute profesionale nu știm nimic). Apar, mereu, noi vedete, noi aspiranți, noi (sau vechi) „maeștri”. În ciuda acestei abundențe, trebuie să spunem, totuși, că, în general, prestația breslei lasă serios de dorit. Eleganța stilistică, acuratețea știrii, onestitatea amplasamentului politic sunt, de multe ori, carente. Ne întîlnim mai curînd cu propagandiști nevricoși, cu militanți infailibili, cu amatori de scandal și de bășcălie. Peisajul este luxuriant, tipologia e multicoloră. Încerc, mai jos, cîteva portrete, fără ambiții sistematice și fără să pretind că diversitatea se poate epuiza", scrie Andrei Pleșu, în Adevărul.
Mai multe, pe Adevărul.
