Andrei Pleșu: Ne-am “eliberat” și am intrat pe mâna unor șmecheri

“Un prieten îmi semnalează un articol al lui Wolf Lepenies, apărut în ‘Die Welt’, în august 2013. Pentru cine nu știe, Wolf Lepenies este, probabil, cel mai important sociolog german, tradus în toate limbile de mare circulație ale lumii (chiar și în românește…), membru al Academiei Regale de Științe din Suedia, invitat să conferențieze la Princeton și Collège de France, laureat al mai multor premii prestigioase, fost rector al Institutului de Studii Avansate din Berlin. Articolul pe care vreau să îl semnalez se intitulează: „Proiectul re-colonizării. Albii trebuie să se întoarcă”. Mai mult decît un articol „cu teză”, e relatarea unui interviu publicat în „Chimerunga Chronic” (‘Chimerunga’ înseamnă, pare-se, în limba oficială din Zimbabwe, „lupta revoluționară”). „Vedeta” interviului este Jean-Pierre Bekolo, un cineast din Camerun, producător al unor filme de succes, profesor la universitățile North Carolina și Duke. Declarațiile lui sunt, cum se va vedea, foarte îndrăznețe și, după mintea mea, extrem de provocatoare în contextul european actual. Mă mulțumesc să dau cîteva din citatele pe care le-a extras din interviu Wolf Lepenies:

‘După 52 de ani de independență (e vorba de majoritatea țărilor africane, n.m.A.P.), trebuie să recunoaștem: ideologiile autodeterminării și ale independenței rezultate din mișcările noastre naționale de emancipare, pe care, la vremea lor, le-am susținut cu toții, nu se potrivesc cu realitatea globalizării. Ne aflăm într-o fundătură. E mai mult decît evident că nu ne vom atinge țelurile, dacă vom pretinde să facem totul pe cont propriu. Suntem depășiți’. (Jean-Pierre Bekolo)”, a scris Andrei Pleșu.

Totodată, potrivit scriitorului, Wolf Lepenies observă că și alte mari personalități africane au semnalat proasta gestiune post-colonială a statelor devenite „libere”.

“Între ei, doi cîștigători ai premiului Nobel: nigerianul Wole Soyinka și kenianca Wangari Mathai, curajoasă activistă pentru protecția mediului. Bekolo o spune negru pe alb: ‘Să fim cinstiți. Nu ne iese. Depindem de o eventuală întoarcere a albilor.’ Și: ‘Proiectul colonial a fost mult mai eficient decît și-au închipuit inițiatorii lui. Cînd a devenit indezirabil, pilotul a sărit cu parașuta, iar cei rămași la manșă, crezînd că au, în sfîrșit, totul sub control, s-au dovedit incompetenți. Nu aveau nici măcar un plan de zbor’. Autonomia proaspăt obținută a devenit ‘o armă politică’ în mîinile unei ‘cleptocrații’ locale, ale unei ‘elite’ corupte, preocupate doar de propria îmbogățire”, a arătat scriitorul.

Totodată, potrivit lui Wolf Lepenies, africanii mai susțin că: „Tot ce au, sub protecția unui deja obosit slogan al «autodeterminării» le vine de la coloniștii albi: își iau diplome de la școlile lor, conduc mașini de-ale lor, poartă îmbrăcămintea lor, își trimit copiii la universitățile lor. Legile «noastre» sunt legile pe care ni le-au făcut ei. Din tradițiile locale autohtone n-au rămas decît dansurile populare cu care e întîmpinat președintele țării la aeroport, cînd se întoarce dintr-o «vizită» în Occident. Pînă și artele și cultura africană sunt mai curînd în grija muzeelor și a cercetătorilor din afara Africii.” E timpul – spune Bekolo – să terminăm cu ipocrizia și să recunoaștem că avem nevoie de ajutor din străinătate. „De fapt, toți știm asta, numai că nu îndrăznim s-o recunoaștem cu voce tare”

Andrei Pleșu este de părere că acest comentariu al lui Wolf Lepenies: interviul lui Jean-Pierre Bekolo are, evident, și o componentă de „provocare”. Dar și Wangari Mathai declarase, cu furie, mai susține scriitorul român, înaintea lui, că problema principală a Africii nu e „moștenirea colonială”, ci incapacitatea sa, după cinci sau șase decenii de independență, să-și creeze o elită conducătoare legitimă și eficientă.

Pleșu crede că Occidentul ar face o mare greșeală să ia notă de asemenea observații cu un sentiment triumfalist, de instanță suprem îndreptățită. Dacă vorbim de o „re-colonizare”, trebuie să o gîndim ca purificată de „exploatare” și autoritarism organizatoric. Dar asta – în era corporațiilor multinaționale – nu ne reușește încă nici nouă…

“În ce mă privește, nu mă pot abține să constat că retorica ‘independenței’ făloase (‘nu suntem colonia Statelor Unite sau a Uniunii Europene’) se cuplează și la noi, ca și în fostele țări coloniale, cu nașterea unei clase politice puse strict pe parvenire și jaf. Ne-am ‘eliberat’ și am intrat pe mîna unor șmecheri, a unei ‘elite’ găunoase și lacome. Cît despre ‘re-colonizare’, n-ar fi rău să avem în vedere că, în 2050, Africa își va dubla populația și că s-ar putea ca cei cărora nu le-a reușit gestiunea de-acasă să vină spre noi, într-un proces de ‘colonizare’ inversă. În fond, asta fac migranții arabi de astăzi: inapți să-și rezolve problemele locale, se salvează adăpostindu-se în Europa. N-ar avea, oare, nevoie și lumea musulmană de o înțeleaptă, prietenească, funcțională ‘re-colonizare’? N-ar trebui să punem umărul la regăsirea de sine de care au nevoie, pentru a nu mai bîntui lumea în numele fericirii pierdute în locul lor de baștină? Poate avem datoria s-o facem, dacă ne simțim și puțin vinovați de dezordinile din zonă. Pe de altă parte, ar fi de mare ajutor să auzim și dinspre Islam o autoanaliză la fel de lucidă și de curajoasă, ca aceea a lui Jean-Pierre Bekolo. Eu unul îmi fac iluzia că se poate…”, a conchis Andrei Pleșu.