Ana Aslan avea sânge boieresc. Mama sa era din Bucovina iar tatăl său din Brăila. Era învățată să mănânce corect, la ore fixe, sănătos. Mâncare bună “ca a țăranului român”, spune doamna dr. farmacist Speranța Prada, președintele Fundației “Ana Aslan”. Medic fiind, Ana Aslan a adus această bună cuviință a hrănirii și în dieta pacienților săi.
Totul trebuie să fie cât mai natural, trebuie evitate alimentele din conservă. Alimentația trebuie să aducă în mod natural ceea ce are nevoie organismul. Fără substanțe inutile. Multe legume, multe fructe și, bineînțeles, multă mișcare.
Normal, o zi a unui pacient, din punct de vedere al alimentației trebuie să arate așa: micul dejun, gustare, prânz (Profesoara lua prânzul la maxim 13:30), gustare, cină (la 18:00 – 19:00).
La capitolul carne avea un fel de podium: carnea de vacă, peștele, pasărea, miel/oaie, porc. Dar porcul nu prea îl recomanda. Apoi recomanda ficatul, limba, în general carne de la animalele care se hrănesc, la rândul lor, mai curat. Și, atenție, toate rasol! Câteodată, merg și făcute le cuptor.
Pe vremea aceea, se făcea mâncare cu carne- legume cu puțină proteină, nu carne cu ceva. Noi mâncăm acum carne cu puțină garnitură, ptorivit jurnalul.ro.
Recomanda legumele. În stare naturală sau sufleuri, multe sufleuri. Apoi lactatele, ouăle. Fără prăjeli, fără grăsimi.
Ce mânca Ana Aslan? Avea și mâncăruri preferate: supă de vită clară, cu crutoane, pătrunjel și piper, crap pe varză murată, pană de somn, rasol de șalău cu lămâie, sărmăluțe fără orez, pilaf de pasăre, curcan, ciuperci cu cașcaval la cuptpr. Și avea și o slăbiciune dulce: îi plăcea tortul “Buturugă”, făcut în casă. Dacă primea vreun tort de cofetărie... îl făcea cadou, nu îl mânca.
După rețetele ei de viață sănătoasă (în combinație cu tratamentul “Ana Aslan”) au fost întienriți mulți pacienți. Români și străini. Săraci, bogați, anonimi, celebri...
