Alina Mungiu Pippidi: Atunci când am avansat prima dată numele lui Dacian Cioloș ca prim-ministru în ianuarie 2015, când nu se gîndea nimeni la el, provocînd mai ales mirare inițial, știam deja și părțile bune, și cele slabe ale personajului.
Adică observasem civilitatea, modestia, deschiderea spre dialog și îl apărasem public - cred că am fost singura - cînd Băsescu l-a denunțat ca traseist care i-ar fi spus lui Juncker că ar trece la socialiști dacă asta i-ar păstra postul de comisar la agricultură. L-am apărat pentru că, din informațiile mele, aceste negocieri și cu tabăra cealaltă sunt frecvente la comisari, iar Băsescu fusese informat despre ele. Azi, cînd Cioloș se lansează în politică, Băsescu îl demască din nou ca pe un om fără caracter, care ar face orice pentru a-și păstra postul.
Și așa, în loc să discutăm de ce ne doare de fapt, adică de atacul concertat la justiție (în aceeași săptămînă, Codruța Kovesi, Raluca Prună și Monica Macovei, al cărei partid practic nu mai există, distrus de infiltrări, se găsesc toate sub tirul cel mai dur, nu pentru vreo greșeală pe care ar fi făcut-o, desi se întîmplă oricui, ci pentru că apără justiția de penali), de educație sau de sănătate, trebuie să discutăm despre caracterul lui Cioloș. Ambele fronturi, din păcate, sunt importante, și după cum am am mai spus în vara lui 2012, dacă ajungem să le contrapunem una alteia, că nu avem decît de pierdut. Statul de drept are nevoie de democrație, iar democrația nu poate exista fără stat de drept.
Lansarea unei platforme a prim-ministrului de o mînă de miniștri care vor musai și cu orice preț să rămînă miniștri (restul își văd de treabă) și l-au convins, că, vorba aceea, și el vrea să rămînă prim ministru, o însăilare populistă cu 100 de ani de la Unire și bla-bla, deschide un front de care democrația noastră nu avea nevoie. Pentru cine nu știe, întrebarea numărul 1 din chestionarul de democrație Freedom House este dacă șeful guvernului este ales printr-un proces democratic corect și echitabil. E întrebarea crucială de la proces electoral, care deschide secția de drepturi politice pe baza căruia se stabilește dacă o țară e o democrație sau nu. Destul de rău că suntem o democrație semiprezidențială - acestea stau mai prost la toate capitolele decît cele parlamentare, unde puterea executivă nu e divizată așa de nefast, provocînd regulat crize constituționale - și că am avut un an de excepție de la democrație.
Citește continuarea pe adevarul.ro
