Magia și vrăjitoria, pe cât de fascinante au fost privite cu scepticism, dar și cu curiozitate. Iată zece lucruri despre evoluția vrăjitoriei, istoria sa, dar și istoria condamnării de către Biserică.
Vrăjitoria a fost definită ca acel complex de credințe superstițioase având drept scop obținerea intervenției unor genii malefice sau a diavolului pentru a comite sacrilegii.
Vrăjitoria reprezintă un fenomen tipic în Europa creștină, deși există antecedente și mărturii în culturi necreștine sau precreștine.
Prezența practicilor magice este documentată din Paleoliticul superior, la toate civilizațiile. În culturile orientale era răspândită prezicerea viitorului, dar și curentele șamanice.
În timpul perioadei elenistice au cuprins spațiul mediteranean ritualuri magice, astrologice și alchimiste, care împreună cu elementele filosofice de origine gnostică, într-o sinteză care a funcționat în mediul arab și ebraic, au influentat magia medievală și renascentistă europeană.
În majoritatea secolelor ce au cuprins Evul Mediu, activitatea vrăjitoarelor și a vrăjitorilor, chiar dacă, oficial, era condamnată, nu a dus, practic la persecuții.
Începând cu secolele XIV-XV, cei acuzați de vrăjitorie au început să fie judecați și condamnați la arderea pe rug în cadrul unei persecuții veritabile, caracterizată prin violență, în Germania, Spania, Anglia, avându-i ca autori nu numai pe catolici, dar și pe protestanți.
Magia a găsit o puternică opoziție în Biserică, astfel că magii și vrăjitoarele, împreună cu ereticii, au reprezentat principala țintă a tribunalelor Inchiziției.
Alături de un aspect rural al vrăjitoriei care a evoluat datorită unui amestec de credințe păgâne sau precreștine, ca licantropia sau transformarea omului în lup, și credințe creștine, dând naștere unor ritualuri ca sabatul și orgiile demonice, a existat și un aspect orășenesc, legat mai mult de fenomenele de posedare de către demoni, la care se reacționa prin exorcisme.
Începând din secolul al XVIII-lea, asprimea persecuțiilor s-a temperat treptat. O dată cu afirmarea știintei în secolul al XVII-lea, magia a fost considerată ca ținând de domeniul superstițiilor, Cultura iluministă condamnând nu numai superstițiile și ritualurile magice, dar și persecuțiile împotriva acestora.
Sursa: historia.ro
