România poate să negocieze cu Fondul Monetar Internațional un acord similar celui din Polonia, de tip linie flexibilă sau să nu mai încheie un nou acord, decizia urmând să fie luată după finalizarea actualului acord, a declarat, joi, premierul Victor Ponta, în cadrul unei conferințe la Ministerul Finanțelor.
Poziția noastră (a premierului și a ministrului de Finanțe - n.r.) coordonată este următoarea: în primul rând vrem să încheiem cu bine acordul actual. În al doilea rând opinia noastră bazată pe datele și pe situația României în acest moment este că nu avem nevoie de un nou acord similar, de tip precautionary. Există după aceea două variante: ori să nu avem deloc acord cu Fondul Monetar Internațional, să rămânem doar în obligațiile pe care le avem în baza Pactului Fiscal sau să negociem un acord tipul celui pe care îl are în continuare Polonia, de tip linie flexibilă. Sunt lucruri pe care le putem discuta când terminăm acordul actual. Ideea este că un acord similar cu cel actual nu mai este necesar', a declarat Ponta.
Acordul de tipul unei linii flexibile de credit este un instrument creat de FMI în 2009 pentru țările cu performanțe economice bune. Acest tip de aranjament ar putea veni cu condiții mai bune decât revizuirile trimestriale pe care trebuie să le treacă în prezent România pentru a putea beneficia de linia de credit preventivă actuală. Polonia beneficiază de o linie flexibilă de credit de la FMI încă din 2009 și în luna ianuarie 2013 a reînnoit acordul pentru încă doi ani.
La sfârșitul anului trecut, ministrul Finanțelor, Darius Vâlcov, arăta că un nou acord cu Fondul Monetar Internațional nu este o prioritate și că România este suficient de stabilă pentru a se descurca fără a fi ghidată.
Actualul acord stand-by, care expiră în luna septembrie, este cel de-al 10-lea acord încheiat de România cu Fondul Monetar Internațional din ultimii 23 de ani și al treilea acord solicitat de România Fondului Monetar Internațional, de la declanșarea crizei economice, în 2009.
Aranjamentul se derulează pe 24 de luni și are o valoare de aproximativ 1,98 miliarde de euro (1,75 miliarde DST - Drepturi Speciale de Tragere - n.r.) pentru România.
Primul acord de după decembrie 1989 a fost încheiat în 11 aprilie 1991, potrivit paginii de Internet a instituției financiare internaționale. AGERPRES
