A început cu câteva cutii, iar după două luni vecinii nu mai recunoaşteau locul

Pentru proprietar, cea mai grea parte a fost dezvoltarea unui sistem de irigare astfel încât fiecare parceluţă cu plante să beneficieze de apă.

A pus la punct un sistem ramificat de furtunuri printre cutii, apoi a umplut zonele rămase libere cu bucăţi de zgură şi aşchii de lemn. Nu i-au trebuit decât trei weekenduri pentru a stabili ce are de făcut: unul pentru cutii, altul pentru aranjarea solului şi ultimul pentru irigaţii şi plantarea seminţelor.

Pe măsură ce plantele creşteau pe araci, totul părea mai ordonat. Aceasta este o modalitate bună de a maximiza spaţiul.

Mai multe aici.