30 de ani de la căderea Zidului Berlinului

"La început au fost sârma ghimpată și bolțarii, aruncați în panică în miezul nopții. Apoi, beton și cărămizi, turnuri de control, mitraliere, un câmp minat luminat și sângele celor care încercau să sară peste Zidul Berlinului, un simbol gri al Războiului Rece", notează lucrarea "The Fall of the Berlin Wall: 25 Years Later: A look Back" publicată de Associated Press în 2015. Mulți istorici plasează căderea Zidului Berlinului în centrul succesiunii evenimentelor din 1989, conform lucrării "The 1989 Revolutions in Central and Eastern Europe. From Communism to Pluralism", de Kevin McDermott, Matthew Stibbe (2013).

Construcția zidului a început la 13 august 1961. În 28 de ani, 5.000 de est-germani au evadat și 191 au murit încercând să-l sară, potrivit datelor publicate în lucrarea "The Fall of the Berlin Wall: 25 Years Later: A look Back". La 23 mai 1987, grănicerii au găsit poate ultima persoană care avea să moară aici, mai evidențiază sursa citată.

Cu mult timp înainte ca zidul să fie construit, Berlinul devenise un centru al confruntării Est-Vest. După înfrângerea Germaniei naziste, în 1945, orașul a fost divizat în sectoare controlate de americani, francezi, britanici și sovietici. La Conferința de la Potsdam (iulie-august 1945), Marea Britanie, Uniunea Sovietică și Statele Unite au agreat ca, în așteptarea unui acord de pace, câteva foste teritorii germane din est să fie preluate de Polonia și Uniunea Sovietică. Puterile vestice au primit coridoare terestre și aeriene pentru transport către Berlin prin Germania de Est. Dar trei ani mai târziu, sovieticii au blocat accesul terestru către Berlinul de Vest. Introducerea unei noi monede în zonele vestice pe fondul obiecțiilor sovietice îi determinase pe aceștia să oprească transporturile feroviare, rutiere și pe apă către Berlin. Pentru a menține orașul în viață, SUA și aliații lor au lansat transportul aerian - Berlin Airlift, în 1948.

Zonele ocupate de marile puteri după război au devenit statele moderne ale Germaniei de Est și de Vest: Republica Democrată Germană în zona de est, sovietică, și Republica Federală a Germaniei în cele trei zone vestice. Orașul Berlin a rămas divizat în patru sectoare, fiecare controlat de una din puteri. Sectoarele britanic, francez și american formau Berlinul de Vest, iar sectorul sovietic - Berlinul de Est, pe care Germania de Est îl pretindea drept capitală.

Cronologia evenimentelor premergătoare construcției Zidului: în aprilie 1946, Partidul Comunist din Germania de Est a devenit forța politică ce guverna țara, mulți dintre liderii săi provenind dintre membrii rezistenței comuniste anti-hitleriste; în mai 1949, forțele aliate au format un nou stat german, Republica Federală Germania (RFG) sau Germania de Vest; la 7 octombrie 1949, este fondată oficial Republica Democrată Germană (RDG) sau Germania de Est, ca stat independent în zona de ocupație sovietică; la 10 octombrie 1949, administrația militară sovietică transferă toate puterile administrative către noul guvern comunist; la 17 iunie 1953, lucrătorii est-germani nemulțumiți de salariile mici, creșterea programului de lucru și opresiunea guvernului desfășoară mai multe revolte în câteva orașe est-germane, suprimate cu ajutorul sovieticilor.

Germania de Est a construit Zidul Berlinului în 1961, în jurul Berlinului de Vest, pentru a opri fluxul de est-germani spre Berlinul de Vest, ce amenința să lase statul comunist fără unii din cei mai bine pregătiți oameni ai săi. La 13 august 1961, confruntat cu un exod de lucrători bine specializați, guvernul a început construcția Zidului Berlinului și a securizat granița cu Germania de Vest. Guvernul argumenta acțiunea susținând că forțe ostile capitaliste au încercat să devalizeze Germania de Est și că spionajul și organizațiile teroriste operau din Berlinul de Vest.

Citește continuarea aici.