24 septembrie, sărbătoare importantă pentru ortodocși - Duminica a 18-a după Rusalii. Sfinții prăznuiți azi

Sfânta Muceniță Tecla este pomenită în calendarul creștin ortodox în ziua de 24 septembrie.

Sfânta Tecla era din Iconia, cetate din Asia Mică, iar atunci când Sfinții Apostoli Pavel și Barnaba au ajuns în acel ținut, propovăduind Evanghelia, printre cei care au ascultat cuvântul Sfinților Apostoli s-a aflat și ea.

La optsprezece ani, Tecla, care era de neam mare și cunoscut, a fost logodită cu un tânăr dintre cei dintâi ai cetății, Famir, bogat și frumos.

Sfânta Tecla, primind în inima sa cuvintele Sfântului Apostol Pavel, a crezut în Hristos Fiul lui Dumnezeu și l-a iubit pe El și s-a lipit de Dânsul cu tot sufletul.

"Și a șezut lângă Pavel, ascultând cuvântul lui trei zile și trei nopți, ca și cum se uitase pe sine, pentru că nu s-a dus nici la mâncare, nici la băutură, nici la odihnă, ci a stăruit ca și oarecând Maria, ceea ce ședea lângă picioarele lui Iisus, întemeindu-și toată mintea în Dumnezeu.

Cu singur cuvântul Lui se hrănea, cum spune Mântuitorul: 'Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu' " (Matei 4,4).

Logodnicul împreună cu mama Sfintei Tecla s-au împotrivit cât au putut hotărârii acesteia de a urma lui Hristos. Au denunțat-o pe ea guvernatorului pentru neascultare de părinți și pentru ruperea logodnei.

Rugăciunea făcătoare de minuni ce trebuie rostită pe 9 septembrie - Cuvintele către Părinții Fecioarei Maria

Mama sa, "schimbându-și obișnuința sa cea de maică și uitându-și fireasca sa dragoste către fiica sa, ca o leoaică cumplită, sau ca o ursoaică mânioasă, a răcnit către judecătorul, zicând: 'Arde pe această rea roabă, vrednică este de o așa moarte, aceasta nu este fiica mea, că nu mă ascultă pe mine, maica ei. Arde-o pe aceasta ca să fie pildă altora, ca văzând toate fecioarele cele ce sunt în cetatea aceasta, să se teamă și să nu îndrăznească a nu asculta pe mamele lor și a li se împotrivi precum aceasta a mea prea înrăutățită și într-adevăr nesupusă. Nu este aceasta fiica mea, nici născută de mine, ci ramură uscată și blestemată odraslă; deci, arde-o pe aceasta'. Și stăruia mama ca să se ardă fiica ei". (Viețile Sfinților)

Iar logodnicul său, cerea asemenea să i se întâmple și Sfântului Apostol Pavel.

Sfânta Tecla a fost urcată pe un rug care a fost aprins, dar prin minune dumnezeiască o ploaie cu grindină a stins focul și i-a alungat pe privitori, iar ea a plecat nevătămată nu la casa mamei sale, ci pe urmele Sfântului Apostol Pavel, în Antiohia.

În această cetate, Sfânta Tecla a fost mult încercată, un tânăr păgân, Alexandru, care nu a reușit să și-o facă însoțitoare, a denunțat-o prefectului cetății spunând că este creștină. A fost prinsă și osândită să fie dată la fiare. Animalele înfometate de trei zile nu s-au atins însă de ea, iar Sfânta Tecla a fost eliberată.

Din Antiohia a plecat pentru a propovădui credința prin multe alte locuri. Și-a încheiat viața în pustnicie, în ținutul Seleuciei, într-un chip minunat.

* Sfântul Cuvios Siluan Athonitul (numele civil: Semion Ivanovici Antonov) s-a născut în anul 1866, într-o familie modestă de țărani ruși. La 26 de ani a mers la Muntele Athos, unde a practicat rugăciunea inimii și s-a nevoit pentru Hristos. La Sfântul Munte a rămas vreme de 46 de ani. A trecut la Domnul după o suferință de opt zile, în 11/24 septembrie 1938.

Alexandra Păcuraru: Nu vă mai victimizați, dragii mei români! Gândiți-vă că alții visează la ce aveți voi!

În 1987, Patriarhia Ecumenică - sub a cărei jurisdicție se află comunitatea Sfântului Munte al Athosului - a proclamat sfințenia starețului Siluan Athonitul: "ca acesta să fie numărat împreună cu bărbații cuvioși și sfinți ai Bisericii, fiind cinstit cu prăznuiri sfinte și ceremonii religioase anuale și slăvit cu imnuri de laudă în ziua de 24 septembrie, în care a plecat fericit la Domnul".

Sfântul Siluan Athonitul este considerat potrivit actului de canonizare din 1987 "dascăl apostolic și profetic al Bisericii și plinătății celor ce poartă numele lui Hristos, ajungând la înalte măsuri duhovnicești și făcându-se vas al Sfântului Duh, nevoindu-se ca puțini alții în iubirea agapică și cinstit fiind pentru toate acestea de Dumnezeu cu darurile vindecării celor bolnavi și suferinzi și ale unei uimitoare clarviziuni".

"Faima postumă mondială de care se bucură viața duhovnicească cu adevărat extraordinară a fericitului Siluan Athonitul, ca și însemnările sale pe drept cuvânt remarcabile în simplitatea, profunzimea și incandescența experienței spirituale pe care o atestă se datorează în principal vrednicului ucenic și fiu duhovnicesc al cuviosului din ultimii săi ani de viață pământească și neobosit propagator al duhului și învățăturii sale în Occident: părintele arhimandrit Sofronie Saharov.

Mai exact, uimitoarei sale cărți despre 'Starețul Siluan. Viață - Învățătură - Scrieri', scrisă în 1948 și publicată în originalul rus, în 1952, la Paris. Tradusă în cincisprezece limbi moderne de circulație (1958 în engleză; 1959 în germană; 1973 în franceză; 1978 în italiană, suedeză și chiar în arabă, coreeană și japoneză), această carte a fermecat și impresionat profund pe mulți" ("Cuviosul Siluan Athonitul - Între iadul deznădejdii și iadul smereniei"). (surse: vol. "Viețile Sfinților"; vol. "Cuviosul Siluan Athonitul - Între iadul deznădejdii și iadul smereniei", 2001)

Rugăciunea în 16 cuvinte către Fecioara Maria! Ce minuni poate face