Astăzi se împlinesc 75 de ani de la unul dintre cele mai controversate evenimente din istoria României. Pe 23 august 1944, regele Mihai anunța, la radio, că România întoarce armele împotriva Germaniei naziste și se alătură Coaliției Națiunilor Unite. Timp de 40 de ani, până la prăbușirea regimului comunist, pe 23 august s-a sărbătorit Ziua Națională a României.
Pe 23 august 1944, România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste a fost precedată de arestarea mareșalului Ion Antonescu și a altor demnitari din guvern.
Din nefericire, imediat după momentul 23 august 1944, pe frontul din Moldova, au căzut prizonieri peste 130.000 de militari români cărora li s-a ordonat să înceteze lupta împotriva armatei roșii cu garanția că vor fi tratați ca aliați. Doar câțiva s-au mai întors acasă.
A fost înscăunat un nou cabinet, format de noua coaliție, Blocul Național Democrat, din care făceau parte atât partidele istorice, cât și comuniștii. "Dictatura a fost înlăturată. Poporul reintră în drepturile lui. Regimul politic pe care îl vom înfăptui va fi un unul democratic", anunța declarația de constituire a Blocului Național Democrat.
Lucrurile nu au stat, însă, așa. România a intrat în sfera de influență a Uniunii Sovietice și au urmat peste 40 de ani de comunism.
Dincolo de implicațiile interne, armata română a jucat un rol determinant, spun unii istorici, în desfășurarea celui de-al doilea război mondial. Actul de la 23 august 1944 rămâne, însă, și azi subiect de polemici. Susținătorii regelui Mihai îi atribuie acestuia rolul decisiv, în timp ce alții consideră gestul lui un act de trădare.
După război, 23 august a devenit ziua națională a României și era sărbătorită cu mare fast, an de an, de regimul comunist. Paradele militare erau nelipsite, la fel și spectacolele omagiale.
Există și un detaliu care scapă multora, chiar și în ziua de astăzi - România e singura țară beligerantă din al doilea Război Mondial în care statul nu a ridicat nici un monument, cimitir sau mausoleu dedicat celor căzuți în conflict. În cazul nostru, 500.000 de militari, în campaniile din Est sau Vest.
