Luni, 1 septembrie, creștinii sărbătoresc intrarea într-un nou an bisericesc, conform calendarului creștin-ortodox. Data începerii acestuia diferă față de cea a anului considerat a fi „civil“ fiindcă, potrivit unei tradiții moștenite încă din Legea Veche, în această zi a anului s-a început creația lumii, și tot pe 1 septembrie Mântuitorul a început activitatea în lume. Catolicii însă încep acest bisericesc de la duminica cea mai apropiată de 30 noiembrie, cu aproximativ patru săptămâni înainte de Crăciun.
Și calendarul religios evreiesc începe la data de 1 septembrie, ziua respectivă fiind consemnată ca fiind una de odihnă, iar luna fiind importantă, fiind considerată cea în care corabia lui Noe și-a încheiat călătoria în urma potopului pe vârful muntelui Ararat, dar și cea în care Moise a coborât de pe muntele Sinai cu Tabletele Legii.
Însă nici anul bisericesc nu este identic cu cel liturgic, care are ca zi de începere ziua sărbătoririi Paștelui. Pe 1 septembrie a fost prăznuit și Sfântul Dionisie Exegetul, considerat a fi părintele erei creștine, cel care a propus numărarea anilor începând cu nașterea Mântuitorului.
Așadar, 1 septembrie nu este o invenție nouă a Bisericii. De mai bine de 1800 de ani, această zi este considerată început al unui nou an – liturgic, mai ales. Liturgic, pentru că toate cele trei mari perioade – Octoih, Triod, Penticostar, toate cărțile de cultul și, în principal, cele 12 Minee, au ca referință 1 septembrie, scrie doxologia.ro.
Toate sărbătorile din calendarul nostru gravitează în jurul acestei zilei. Astfel, anul bisericesc se încheie în luna august, când avem sărbătorile Adormirii Maicii Domnului la 15 august și Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, la 29 august și începe imediat, la 8 septembrie, cu Nașterea Maicii Domnului. Tot la 1 septembrie, inima creștinismului răsăritean pentru mai bine de o mie de ani – Imperiul Bizantin – își începea noul an. Acesta este și sensul cuvântului de la începutul sinaxarului – indicton. Prima zi a calendarul constantinopolitanilor se numea indicton, adică prăznuirea momentului în care Dumnezeu a început crearea lumii.
Sunt motive istorice și liturgice. Dar pentru mine, credinciosul de rând, care sunt coordonat de alt timp, care mă presează și niciodată nu îmi ajunge, pentru care motiv este importantă această sărbătoare? Dincolo de toate semnificațiile teologice și istorice enumerate, 1 septembrie devine un nou moment special de rugăciune. Nu avem timp de biserică de multe ori, dar în fuga tramvaiului ne putem aminti că, dincolo de dușmanul timp, există un timp care ne sfințește. O clipă de rugăciune sinceră și curată cântărește, poate, cât un an întreg de zbucium lumesc.
