Top 10 efecte neaşteptate ale încălzirii globale
Toată lumea a auzit de încălzirea globală cu efectele sale: creşterea temperaturilor, topirea gheţii la poli, creşterea nivelului mărilor şi oceanelor în viitorul apropiat. Dar schimbările climei Pământului au şi efecte mai puţin aşteptate sau cunoscute precum incendii de vegetaţie, lacuri dispărute, alergii ciudate sau reapariţia unor boli dispărute demult. Iată, mai jos, un top al efectelor încălzirii globale.
10. Agravarea alergiilor. Strănuturile repetate, mâncărimile în zona ochilor şi alte simptome ale alergiilor îi lovesc pe tot mai mulţi oameni, în fiecare primăvară. În ultimele decade, numărul persoanelor care suferă de alergii sau astm a crescut simţitor. Deşi modul de viaţă nesănătos şi poluarea îi face pe oameni mai vulnerabili în faţa mediului înconjurător, oamenii de ştiinţă au concluzionat că şi încălzirea globală area partea ei de vină. Se pare că temperaturile crescute şi un nivel mai mare de dixod de carbon în aer conduc la înflorirea timpurie a plantelor şi la producerea unor cantităţi mai mari de polen. Astfel, substanţele alergene din aer sunt prezente în cantităţi mai mari şi pentru mai mult timp.
9. Populaţiile de animale se mută pe forme de relief mai înalte. Schimbările de temperatură au produs şi schimbări în habitatul natural al animalelor, iar cercetătorii au observat în ultima sută de ani că multe specii s-au mutat spre zone cu un relief mai înalt.
8. Arcticul înfloreşte. Regiunea arctică ar putea avea probleme din cauza topirii gheţii, însă, pe de altă parte, vegetaţia o duce foarte bine cu ocazia încălzirii globale. Plantele din regiune rămâneau, în mod normal, îngropate în sol cea mai mare parte a anului. În zilele noastre, gheaţa se topeşte mai devreme în an, iar plantele au mai mult timp să crească. Cercetătorii au depistat niveluri mai ridicate de clorofilă în solurile contemporane, decât în trecut, fapt ce indică o "înflorire" biologică în zona arctică.
7. Lacuri dispărute. Circa 125 de lacuri din zona arctică au dispărut în ultimele decade, susţinând ideea că efectele încălzirii globale se resimt mai mult în regiunea polară. Lacurile au dispărut, se pare, pentru că rezervele permenente de gheaţă din sol nu mai există. Odată ce solul de sub lacuri nu mai este îngheţat, apa se infiltrează în pământ.
6. Marele dezgheţ al solului. Nu numai că încălzirea globală duce la topirea gheţarilor, dar şi stratul de sol îngheţat, de sub stratul de pământ, se dezgheaţă. Astfel, odată cu creşterea temperaturilor, solul ar putea să se deniveleze în unele locuri, afectând infrastructura. În munţi, acest fenomen poate produce alunecări de pietre şi de teren.
5. Supravieţuieşte cel mai puternic! Primăvara vine mai repede odată cu încălzirea globală, iar plantele înfloresc şi cresc mai repede. Animalele care urmează ciclul de hrană natural ar putea rata porţia de hrană anuală. În timp, materialul genetic al animalelor s-ar putea schimba în întregime, reprogramându-se la noua climă şi noile cicluri naturale.
4. Sateliţi mai rapizi. Cantitatea de dioxid de carbon din straturile superioare de atmosferă este în creştere, iar efectul produs este invers decât cel din straturile inferioare ale atmosferei, unde moleculele de se ciocnesc şi încălzesc aerul. În atmosfera superioară, moleculele sunt mult mai rare şi pentru că nu se ciocnesc tind să radieze energia şi să răcorească aerul din jur. Astfel, atmosfera este mai stabilă şi mai propice mişcării sateliţilor.
3. Creşterea în înălţime a munţilor. Deşi nu se observă cu ochiul liber, lanţurile muntoase sunt în plin proces de înălţare. Motivul? Odată cu topirea gheţarilor de pe crestele muntoase, dispare şi greutatea imensă cu care aceştia apăsau suprafaţa pământului. Astfel, solul se poate ridica cu mult mai multă uşurinţă.
2. Ruine... ruinate. Monumentele civilizaţiilor pierdute din jurul lumii au trecut testul timpului. Până acum. Creşterea în nivelul mărilor, dar şi vremea ce trece de la o extremă la alta ar putea să producă stricăciuni iremediabile monumentelor culturale. Inundaţiile au distrus deja un sit vechi de 600 de ani, la Sukhothai, odată capitala regatului tailandez.
1. Nebunia incendiilor de vegetaţie. Incendiile din păduri par mai sălbatice ca niciodată. În statele occidentale, incendiile de vegetaţie s-au intensificat în ultimii ani şi au fost mult mai greu de ţinut sub control, afectând suprafeţe întinse de teren. Odată cu creşterea temperaturilor şi topirea timpurie a zăpezii din anotimpul rece, pădurile şi vegetaţia în general rămân uscate o perioadă mai lungă de timp. Riscul ca vegetaţia să ia foc creşte astfel considerabil.