Lucian Avramescu Dupa peripeția lunara la București, ritual-corvoada fara de care viața de nimicuri și plați a citadinului din mine e de neconceput, iata-ma-s din nou la Sangeru, in paradisul meu de dirijata salbaticie. Cațiva orașeni, cu copii, viziteaza Muzeul Pietrei și ma chestioneaza daca pot poza obiectele extrase cu dalta, din stanca. Pot. Apoi o doamna vrea sa se pozeze cu mine. O atenționez ca-i stric estetica de zulufi. Zambim in aparatul de... Citește mai departe...