Bunul meu vecin, domnul Amorel Mirabel Onanescu, pensionar în etate de 87 de ani, statea abatut, într-o dimineata, la intrarea în scara blocului, contemplând frunzele uscate, purtate de vânt în toate directiile. Omul era mereu plin de vitalitate, în ciuda vârstei, asa încât am simtit nevoia unei remarci suplimentare, pe lânga firestile urari matinale: "Pareti cam abatut, domnul Onanescu!" "Pai, da, domn’ profe (...) Citește mai departe...