Cât ar dura refacerea industriei petroliere din Golful Persic. Scenariile sunt alarmante - analiză Le Monde
Câteva zile de conflict în Orientul Mijlociu au fost suficiente pentru a paraliza traficul mondial de hidrocarburi și pentru a declanșa o criză care ar putea depăși, ca amploare, șocurile petroliere din anii ’70. Revenirea la normal se anunță însă lentă și haotică, arată o analiză Le Monde. Dacă pacea se instalează, producția ar putea fi repornită în câteva săptămâni. Totuși, nu are sens să fie redeschise instalațiile atât timp cât transportul maritim rămâne perturbat. Practic, redeschiderea strâmtorii Ormuz este elementul‑cheie.
Blocarea transportului petrolier prin strâmtoarea Ormuz a făcut ca exporturile țărilor din Golf să se prăbușească, ceea ce le‑a forțat să‑și reducă producția în mod voluntar. Evaluările indică scăderi de aproximativ 11 milioane de barili pe zi pentru petrol și câteva sute de milioane de metri cubi de gaz, notează Le Monde.
„Incertitudinile sunt enorme. Vor putea navele să circule cu adevărat liber? Acest armistițiu va permite instaurarea unei păci mai durabile? Atât timp cât situația rămâne neclară, este puțin probabil ca producția să reînceapă cu adevărat”, rezumă Robin Mills, CEO al Qamar Energy, o companie de consultanță cu sediul în Dubai.
Țările producătoare speră să vadă cât mai curând revenirea la normal a transportului prin strâmtoarea Ormuz, pentru a începe să golească depozitele ajunse la saturație. În cele 40 de zile de conflict, niciunul dintre aceste nave care transportă gaz natural lichefiat (GNL) în vaste cisterne refrigerate nu a traversat strâmtoarea.
Qatar - revenire la normal ar dura între 3 si 5 ani
Al doilea producător mondial de GNL, Qatarul și‑a suspendat operațiunile încă de la începutul lunii martie. Nu doar pentru că era imposibil să‑și expedieze producția, ci și pentru că situl său de la Ras Laffan, cea mai mare uzină de lichefiere din lume, a fost ținta unor atacuri iraniene, pierzând aproximativ 17% din capacitatea sa de export. Potrivit oficialilor qatarezi, reparațiile ar putea dura între trei și cinci ani.
Irak, între 6 și 9 luni
Operațiunile s‑ar putea complica într‑o țară precum Irakul, unde forța de muncă expatriată joacă un rol important. O parte dintre acești lucrători a fost evacuată încă din primele zile ale războiului.
Industria petrolieră irakiană a fost serios zdruncinată de conflict. Producția sa a scăzut cu aproximativ 80% de la începutul ostilităților. Ar putea fi nevoie de între șase și nouă luni pentru ca aceasta să revină la nivelul de dinainte de război, adică la peste 4 milioane de barili pe zi, potrivit unei analize publicate miercuri.
Arabia Saudită
Ajustarea se va face mult mai rapid în Arabia Saudită, principala putere petrolieră a regiunii, unde producția nu a scăzut decât cu 25%. Instalațiile saudite sunt renumite pentru flexibilitatea lor, iar petromonarchia se poate baza pe importante capacități financiare, umane și logistice.
Problema-cheie rămâne strâmtoarea Ormuz
Dincolo de estimările tehnologice, principalul obstacol, pentru moment, ține de reluarea navigației în strâmtoarea Ormuz.
Cât timp traficul nu se reia, redeschiderea instalațiilor n-ar servi la nimic, mai ales în condițiile în care depozitele porturilor din Golf sunt deja pline până la refuz. Armatorii și companiile de asigurări așteaptă încă să afle mai multe despre viitoarele modalități de tranzit.
Potrivit unor informații, Teheranul ar cere pe viitor plata unei taxe de trecere pentru fiecare încărcătură. Un tarif al cărui principiu riscă să irite țările din regiune. Această revendicare, care se adaugă incertitudinilor persistente privind siguranța echipajelor, amenință să perturbe pentru încă mult timp normalizarea traficului.