Cuvintele zdrobitoare ale lui Caragiale: politicieni corupți și afaceriști fără niciun Dumnezeu
Ion Luca Caragiale a publicat acum mai bine de o sută de ani un articol veninos în care desfința „Patria Bacșișului și a hatîrului". Articolul a apărut în ziarul „Die Zeit" și descrie corupția din România din anul 1907. Din acest articol vezi cum descria Caragiale scena politică din anul 1907. Și, ei bine, în linii mari nu s-a schimbat mare lucru față de politica din zilelel noastre.
Articolul a fost publicat sub titlul „1907, din primăvară până-n toamnă" și chiar dacă au trecut o sută de ani de atunci, se pare că poporul român și-a păstrat obiceiurile și năravurile ce țin de corupție.
Partidele politice corupte din vremea lui Caragiale
Partidele politice au o altă semnificație în ziua de azi, astfel conform înțelesului european al cuvântului, partidele politice sunt formațiuni politice întemeiate pe tradiție, pe interese vechi sau noi de clasă, adică implicit pe idei și pe principii.
Pe vremea lui Caragiale, cele două așa numite partide istorice care alternau la putere, nu erau decât două mari ficțiuni despre care nu se poate spune că aveau partizani, ci mai de grabă clientelă, potrivit scriittorului.
„Capii facţiunilor sînt mai mult sau mai puţin ambiţioşi politicieni. Iar clientela este plebea incapabilă de muncă şi ne-avînd ce munci, negustoraşi şi precupeţi de mahalale scăpătaţi, mici primejdioşi agitatori ai satelor şi împrejurimilor oraşelor, agenţi electorali bătăuşi; apoi productul ibrid al şcoalelor de toate gradele, intelectualii semiculţi, avocaţi şi avocăţei, profesori, dascăli şi dăscălaşi, popi libercugetători şi răspopiţi, învăţători analfabeţi – toţi teoreticieni de berărie; – după aceştia, mari funcţionari şi impiegaţi mititei, în imensa lor majoritate amovibili", a scris Caragiale în articolul publicat în ziarul „Die Zeit".
Patria bacşişului şi a hatârului, după cum a descris-o Caragiale
Anul 1907, s-a făcut remarcat în istorie mai ales prin Răscoala ţărănească care a făcut mii de victime în rândul populaţiei de la sate nemulţumită de condiţiile de trai. Tot atunci, marele scriitor, Ion Luca Caragiale, a publicat articolul „1907, din primăvară până-n toamnă", în care descria realitățile vremurilor respective.
„De la o administraţie astfel recrutată şi constituită pe termene provizorii, se înţelege că numai seriozitate şi scrupuluri nu se pot pretinde. Toţi oamenii de afaceri, începînd de la arendaşul care plăteşte milioane arendă şi sfîrşind cu micul precupeţ, care învîrteşte în mizerele-i daraveri abia cîţiva lei, sînt rançonnés, în proporţie, de către aceşti baroni feudali mari şi mici, cari se numesc agenţii administraţiei Statului romîn. Şi oamenilor de afaceri asta trebue să le convină; în aşa stare de lucruri, numai astfel pot exploata fără nicio sfiială – poate nedreptăţi mare pe mic, poate înşela mic pe mare – puţini reducînd în mizerie pe mulţi. Rar, din cînd în cînd, ca pentru paradă de lux, se aruncă un homme á la mer – cine ştie ce nenorocit agent care, lipsit de cel mai elementar tact, a făcut prea brutal o flagrantă delapidare sau s'a lăsat prea stîngăceşte mituit. Încolo, sistema lucrează fără supărare pe toată linia, afară de netăgăduite rare excepţii onorabile. De aceea, cu un zîmbet plin de amărăciune, Romînul numeşte ţara lui patria bacşişului şi hatîrului. Cu aşa parlamente se fac legi peste legi – cu aşa administraţie se aplică", a mai scris Caragiale în articolul „1907, din primăvară până-n toamnă", după cum notează Adevărul.