Ana-Maria Păcuraru: CRIZĂ ENERGETICĂ ISTORICĂ: Războiul din Iran și lecțiile neînvățate ale secolului XX
Declarațiile făcute astăzi de Fatih Birol, directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), la Canberra, plasează criza energetică actuală într-o perspectivă de-a dreptul alarmantă. Lumea se confruntă cu o criză energetică mai gravă decât cel două șocuri petroliere din anii ’70 și consecințele războiului din Ucraina luate împreună, a avertizat Birol la National Press Club al Australiei.
Cifrele pe care le avansează șeful AIE sunt greu de ignorat. Criza actuală a redus aprovizionarea globală cu petrol cu aproximativ 11 milioane de barili pe zi — mai mult decât dublul deficitelor cumulate din anii ’70 — și a eliminat volume masive de gaze naturale, ceea ce Birol a descris drept „două crize petroliere și un colaps al gazelor puse laolaltă”. Nu ne aflăm, cu alte cuvinte, în fața unui precedent singular, ci a unuia compus.
Birol a subliniat că unele dintre arterele vitale ale economiei globale — petrochimia, îngrășămintele, sulful, heliul — au fost întrerupte, cu consecințe grave pentru lanțurile de producție mondiale. Această dimensiune adesea ignorată în dezbaterea publică arată că impactul depășește cu mult prețul la pompă: este o criză de disponibilitate, nu doar de preț.
Punctul nevralgic rămâne Strâmtoarea Hormuz
Asia se află în prima linie a crizei tocmai din cauza dependenței sale de această arteră maritimă, pe care Iranul a închis-o efectiv. Iar consecințele nu sunt pur logistice — loviturile cu rachete iraniene au afectat exporturile de gaze naturale lichefiate ale Qatarului, iar Australia, deși poate prelua parțial din această lipsă, nu poate compensa singură întreaga producție de GNL din Orientul Mijlociu.
Dincolo de fluxurile de combustibil, Birol semnalează amploarea distrugerilor fizice de infrastructură. Cel puțin 44 de active energetice din regiune au fost avariate sever sau foarte sever în nouă țări. Câmpurile petroliere și gazifere care au fost închise sau deteriorate fizic nu pot fi pur și simplu repornite — infrastructura, personalul și logistica necesare pentru repornirea marilor instalații necesită timp pe care piețele energetice nu sunt obișnuite să-l aștepte. Cu alte cuvinte, chiar și un acord de pace mâine nu ar însemna revenirea imediată la normalitate.
Răspunsul de urgență al AIE a fost fără precedent în istoria organizației
Cele 32 de state membre au aprobat în unanimitate eliberarea a 400 de milioane de barili din rezervele strategice — cea mai mare acțiune coordonată din istoria AIE și una dintre cele mai ample intervenții financiare globale coordonate de la criza din 2008 încoace. Totuși, Birol a fost explicit în privința limitelor acestei măsuri. Eliberarea reprezintă 20% din rezervele disponibile — „mai avem 80% în buzunar”, a spus el, un semnal deliberat că AIE păstrează capacitate semnificativă de intervenție suplimentară —, dar și o recunoaștere că rezervele sunt finite și nu pot substitui o soluție diplomatică.
Birol a confirmat că a purtat discuții directe cu Canada, Mexic, Brazilia, Norvegia și alți producători majori privind accelerarea creșterii producției pentru a compensa pierderile din Golf. Dacă aceste conversații se vor traduce în barili suplimentari pe piață — și în ce interval de timp — va fi una dintre variabilele critice care vor determina evoluția prețurilor. Prețul petrolului a depășit deja 100 de dolari pe baril luni dimineață, pe măsură ce piețele au digerat cea mai recentă escaladare a conflictului.
Tabloul geopolitic adaugă un strat suplimentar de risc
Birol a recunoscut că amploarea crizei nu a fost pe deplin înțeleasă inițial de liderii mondiali, ceea ce l-a determinat să vorbească public despre situație pentru prima dată săptămâna trecută. Prin eticheta „amenințare majoră, majoră”, Birol semnalează că era stabilității energetice s-a fracturat, iar nicio națiune — indiferent de bogăție sau geografie — nu va fi imună la consecințe.
Concluzia rămâne sobră. „Cea mai importantă soluție unică la această problemă este deschiderea Strâmtorii Hormuz”, a spus Birol direct. Măsurile tehnice — rezerve eliberate, rute alternative, accelerarea producției din alte zone — pot amortiza șocul, dar nu îl pot absorbi. Ne aflăm în fața unei crize care testează nu doar reziliența piețelor energetice, ci și capacitatea comunității internaționale de a acționa coerent sub presiune extremă. Cadrul diplomatic care ar putea pune capăt conflictului nu există încă în nicio formă semnificativă — iar avertismentul lui Birol că „consecințele nu sunt încă bine înțelese” sugerează că reevaluarea de prețuri are încă drum de parcurs.