Traian T. Coşovei a murit. Poetul Traian T. Coşovei a murit astăzi, în prima zi a lui 2014. Avea 59 de ani. 

În anii ‘80, ia parte la cenaclul condus de criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, iar apoi la Cenaclul de Luni al lui Nicolae Manolescu. Împreună cu poeții Florin Iaru, Ion Stratan și Mircea Cărtărescu, creează primul nucleu elitist al Generației ‘80 (Generația în blugi). Comitetul avea puterea de a decide cine intra și cine nu intra în acest club de literați.[necesită citare] Banii pentru editarea antologiei Aer cu diamante reușește să-i obțină de la mama lui. T. Coșovei este și astăzi considerat un spirit liber, nonconformist, prin literatura sa de o mare originalitate, o poezie tânără comparabilă cu aceea a Marianei Marin, a lui Mircea Cărtărescu, Alexandru Mușina, Florin Iaru sau Andrei Bodiu. 

În anul 1990, redactează împreună cu Dan Goanță revista Vești proaste, din care apar 6 numere, iar mai târziu, împreună cu prozatorul Mircea Nedelciu, editează ziarul Punga d'un kil - organ de stat la coadă. Acesta era tipărit pe pungi de hârtie destinată ambalării produselor alimentare, sub deviza: Vom fi mai mult decât ocaua lui Cuza.

De-a lungul timpului, a fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Asociației Scriitorilor din București, Premiul Academiei Române și chiarPremiul Uniunii Tineretului Comunist. Este prieten și susținător al mai tânărului poet constănțean Eduard Zalle, căruia i-a scris prefațele primelor patru cărți publicate de acesta începând cu 2009.

sursa: Wikipedia

Traian T. Coşovei, care a murit miercuri dimineaţă, la vârsta de 59 de ani, va fi înmormântat sâmbătă, la cimitirul Bellu din Capitală, a declarat pentru MEDIAFAX Dan Mircea Cipariu, preşedintele secţiei de poezie a Uniunii Scriitorilor, filiala Bucureşti.

Florin Iaru: Era un poet strălucit, era un om luminos

Traian T. Coşovei a murit. "Traian T. Coşovei a fost un mare prieten, scria poezii cum respira, avea o privire melancolică, livrescă, proaspătă. Era luminos, invidiat şi iubit. A fost unul din cei mai străluciţi poeţi pe care i-am avut. Cine îi citeşte versurile de acum 35 de ani, constată că ele sunt vii, proaspete, ca-n ziua în care au fost scrise. Era bolnav, dar suferinţa nu i-a fost atât de îndelungată. Mi-e foarte greu să vorbesc...", a declarat pentru REALITATEA.NET, poetul Florin Iaru. 

Alex Ştefănescu: Ştia să fie grav şi să se joace

Traian T. Coşovei a murit. "A fost unul din cei mai străluciţi poeţi ai generaţiei 80: inventiv, exuberant, trâind bucuria de a scrie. Părea să rămână veşnic tânăr. Îl ţin minte schimbând replici cu prietenul său Ioan Stratan, pe vremea când erau studenţi, şi făcând o adevărată beţie de râs. După ce s-a maturizat, a devenit un bun comentator de poezie, la fel de bun ca un critic literar profesionist. Regret foarte mult că a murit mult mai devreme decât ar fi avut dreptul să trăiască. Lumea literară are foarte mult de pierdut. Ştia să fie grav şi să se joace, era un scriitor complet care ştia nu doar să scrie, ci şi să citească. Iubea literatura şi literatura l-a iubit pe el. Cel mai bun omagiu pe care i-l putem aduce este să-i citim cărţile", a declarat pentru REALITATEA.NET, criticul literar Alex Ştefănescu. 

Traian T. Coşovei a murit. ULTIMUL INTERVIU AL LUI TRAIAN T. COŞOVEI, la "Oamenii Realităţii", cu Dorin Chioţea

Cine a fost poetul TRAIAN T. COŞOVEI

Poezii de Traian T. Coşovei

Bătrâneţile unui băiat cuminte

Şi eu am fost un băiat răutăcios de altădată.
Am fumat, am băut, am aruncat în geamuri de sânge
cu inimi sfărâmate, de piatră.
Am vorbit se rău genunchii fetelor din cartier-
Eu am pus laţuri la porumbei, lanţuri grele de fier
la cuvinte şi frumuseţi,
Am avut obrăznicia să-mi ascult până la capăt
povestea celor o mie şi una de vieţi.

Pe bătrâna proprietăreasă nu eu am împins-o pe scări.
Pe oglinda din lift nu eu am scris un cuvânt foarte mic.
Aş fi putut avea o inimă mare. Aş fi putut avea
un sânge pitic.

Cu pumnii am turnat doar grămezi de monezi
în telefoanele publice.
Mi-am uns trupul cu voci, respiraţii, surâsuri lubrice
venite din noapte şi ceaţă, din abisuri, din hău...

Am fost un copil rău.
Degetele mele au atins ceva neclar, între secure şi gâde,
părul meu blond a visat să fluture piramide-
să respire parfumuri de Trinidad, de ghirlande şi salbe.
Mâinile mi le-am ars la mirajul ţărilor calde.

Împrăştiat în lume am fost copil rău şi blond
al speranţei de-a fi, al disperării de-a fi fost.

Uitat de toţi, în mansarda unui surâs mi-am învăţat
povestea celor o mie şi una de nopţi pe de rost.

Traian T. Cosovei - Un inger care viseaza

Într-o dimineata de iarna
dormeai atât de adânc, 
încât respiratia ta era mai nelinistita
decât albul zapezii.

În timp ce eu te priveam, 
tragând perdelele rosii ale frigului. 

Traian T. Cosovei - Animal planet

Am vise afaceriste, care se gândesc numai la tine.

- De când visele se gândesc, mai, baiatule?
- De când esti îmbracata ca o avalansa, 
care îsi asteapta schiorii.

Uite, lumina diminetii de iarna e generoasa cu toti!
De ce nu mai ningi, de ce nu mai faci fosnet
din oameni de zapada?
Dragostea mea, totusi, de ce nu ningi? Plânge-mi o zapada, 
un vis prea târziu.

Am înteles, îti lipsesc câinii St. Bernard, 
cu butoiasele lor de rom, 
cârciumile pustii, oamenii buni, oamenii rai si soferii...
si minciunile, care ne tineau loc de acoperis, 
si copiii nascuti în umbra perdelei.

Iubito, de ce sa trezesti din somn un crocodil, 
când poti sa ti-l faci poseta pe viata?!