Octavian Hoandră: Şi dacă Vişinescu ar fi recunoscut???
Octavian Hoandră. Mi-am amintit o după-amiază de decembrie, în anii triști ai comunismului, în sufrageria plină de pisici a lui Mircea Ivănescu din cartierul sibian Vasile Aaron. Pe masă trona mășina veche de scris a "Meiului", iar în stânga, în fața geamului, zgribulită în pat, Doamna Stela, soția lui. Vorbeam despre Europa Liberă și despre Neculai Constantin Munteanu, pe care atunci îl admiram. Până ne-a potolit Mircea Ivănescu, care neavând drept de semnătură ca scriitor, făcea, în timpul stalinismului românesc traduceri la Agerpres, împreună cu doamna Stela și "Nicu Munteanu"- așa îi spuneau.
A fost un șoc să aflu de la acești oameni - pe care îi iubeam, alături de alți prieteni ai mei prezenți acolo, amănunte din viața acestui om, înainte de a fi ajuns crainic la Europa Liberă. Din păcate mă abțin să povestesc ce am aflat atunci de la traducătorul lui Joyce și poetul "poesiilor noua". În fapt, e același lucru pe care marele disident N.C.Munteanu a mărturisit deja, stârnind admirația multor oameni de bine din scenă publică. Amintiri... Amintiri care, pentru un "ratat" ca mine, entreteiner de televiziune, și autor de cărți modeste, mă fac, uneori să gândesc scriind. Și fiindcă nu am nici un fel de miză, nici politică, nici financiară, nici de a deveni/fi un factor important al societății civile îmi permit să nu dau doi bani pe tot ce se scrie pe așa zisele rețele de socializare. Așadar, mă fac vocea unor ratați ca și mine, care nefiind mari personalități publice, nu avem răspunsuri la toate întrebările din Lume. Mai întâi ne-am întrebat noi, ratații zilei dacă nu cumva ar trebui să ne fie rușine (imensă rușine!!!!) și dacă mai merită să trăim pe aceeași planetă cu marile personalități ale societății civile care simt tot mai des nevoia să ne certe și să ne spună când să protestăm, când și cum să-i judecăm pe mai marii justiției și politicii, de parcă am fi un popor de proști.
Acum, asta e... Om fi proșți, nu zic, dar cum naiba am reușit să ajungem acolo unde, vorba lui Eminescu: "S-au întors mașina Lumii...", e cel puțin ciudat, dacă nu jalnic. Cum Naiba se face că toți acești mari "boieri ai minții", și "directori de conștiință" ai societățîi civile de vreo zece ani încoace, se aleg numai dintre conaționalii români deștepți care au, ba ceva (abject) de ascuns, ori ceva, la fel de abject, de mărturisit??? Cum naiba se face că marii luptători anticomuniști care chiar și la senectute se iau de gât cu ciuma roșie prin piețele capitalei, altă dată strigau : "Ana, Luca, Teo, Dej bagă spaima în burghezi!"???
Cum oare se face că un mare actor, pătruns de civism autentic anticomunist, altă dată se bucura de privilegiile vreunui torționar pe care nu se știe cine l-a introdus cu forța în familia onestă și dreaptă a "maestrului"? Ne ceartă de după rândurile din ziare sau de după ecrenele tv mari cărturari deveniți peste noapte anticomuniști. Altfel oameni normali, care își vedeau de "opera" se mai milogeau de Ceaușescu să-i ierte când li se luau privilegiile. Acum sunt directori - respectiv directori adjuncți de conștiință, cocoțați pe adevărul absolut și, bineînțeles, anticomuniști sadea. Și, vorba domnului Badilita: dacă tot au distrus dreapta politică slujindu-l pe Băsescu, acum nu le rămâne decât să conducă civic România. Ghinion. Problema nu e asta. Ideea e că milioane de oameni, conform acestui "algoritm valoric", se simt frustrați. Adică dacă ei nu au fost turnători ai Securitățîi, dacă nu l-au lins pe Ceaușescu în fund, nu sunt homosexuali, dacă n-au avut în familii sprijinul vreunui torționar, dacă nu au îngenunchiat în față marelui intelectual Băsescu, dacă au ieșit în stradă (așa cum a făcut Doina Cornea , denunțând dezastrul băsist!) când s-au furat alegerile, dacă nu vor să fie prostiți de Coldea-Maior-Kovesi, dacă nu vor să treacă cu vederea crimele împotriva drepturilor Omului, și transformarea unei părți din justiție în mașina de tocat destine umane, asta înseamnă că trebuiesc certați de susnumiţii? Cu alte cuvinte, toți cei care n-au de mărturisit fapte mizerabile sau care au în istoria personală pete negre, nu se califică la "piața publică"?
Așa, în treacăt, merită menționați și jurnaliștii care ani de zile, în timpul distrugerii țării, la care au fost martori/parte la dezastrul făcut de gașca băsistă, ajunsă acum urmașă a Brătienilor, și care au tăcut. Până acum, când sunt cu "statul de drept" și o laudă pe dna Kovesi, într-un mod care ar face o invidioasă și pe ADI. Pentru menestrelii și cantautorii imberbi, cu sex neprecizat, care țin neapărat să ne explice legi sau ne vorbesc despre pericolul dictaturii, ADI era Elena Ceaușescu. Și nu e vorba despre vârstă. Vârsta chiar nu e importantă. Decât dacă îți lipsesc din viață exact anii trăiți într-o dictatură grotescă, în care te puteai trezi condamnat doar pentru ce ai vorbit la o masă în restaurant, anii când la manifestațiile de protest puteai încasa un cartuș în cap sau dus la arest de către o procuroare care azi este europarlamentar român la Bruxelles...
În condițiile astea Liviu Babeș, Doina Cornea, Paul Goma, Ioan Ioanid, Vasile Paraschiv, Gheorghe Ursu (Babu'), Dorin Tudoran, Bujor Nedelcovici, Monica Lovinescu, Elisabeta Rizea și alți atâția, nu s-ar fi calificat să spună românilor care-i drumul bun. Fiindcă n-au avut nimic de ascuns, nimic de recunoscut. N-au turnat, n-au lins, n-au făcut cariere tăcând.
Ori, în condițiile astea, mi se pare, pentru orice român, rușinos să nu fi fost turnător la Securitate. Mi se pare abject că intelectual care lupta azi pentru Statul de drepți să nu fi tăcut cu pașaportul în buzunar, în timpul dictaturii ceaușiste. Până la urmă, deducem că e rușinos să fi fost disident. Și mai deducem că Vişinescu, dacă ar fi fost ceva mai tânăr și și-ar fi recunoscut crimele la timp, ar fi putut trece azi, fără probleme, un vaşnic apărător al doamnei marilor patrioți români Băsescu-Maior-Coldea-Kovesi.