Legăturile IKEA cu Securitatea: Controversele din jurul grupului suedez

Consultate de NewMoney la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), cele peste 20 de documente prezente în arhivele din anii ’80 atestă primele legături de afaceri ale IKEA cu România și dezvăluie un pact secret între Ingvar Kamprad, fondatorul excentric al IKEA, și companii românești de export, în spatele cărora se aflau serviciile de informații ale statului comunist. 

OPERAȚIUNEA „SCANDINAVICA“. La jumătatea anilor ’80, Ingvar Kamprad, fondatorul IKEA – pe atunci un sexagenar în jurul căruia s-a construit o veritabilă mitologie a austerității – semna un protocol de colaborare cu compania de stat ICE TechnoForestExport, unul dintre furnizorii grupului suedez. Protocolul, pentru a cărui consultare au fost necesare săptămâni de demersuri pe lângă CNSAS, arată că IKEA a fost de acord să participe la operațiunea „Scandinavica“, prin care Securitatea lui Nicolae Ceaușescu făcea rost de valută, prin operațiuni speciale, de suprafacturare a plăților dintr-un contract între cele două companii, în valoare de circa 13,6 milioane de dolari.

Aparent, înțelegerea se referea la un comision pe care întreprinderea românească urma să îl folosească „în scopul cumpărării, de comun acord, a echipamentelor necesare pentru producția fabricilor care vor lucra pentru IKEA“. În realitate, nota de închidere a operațiunii arată că statul român a obținut 45.000 de dolari în afara contractului, iar IKEA 217.000 de dolari. „S-a încheiat o înțelegere confidențială conform căreia 1,35% din valoarea suprafacturării de 6,2% să se constituie în contul AVS (compartimentul Aport Valutar Special al Centrului de Informații Externe, n.r.), iar diferența de 4,86% să fie transferată de două ori pe an la o bancă și un cont ce ne va fi indicat de firma suedeză“, reiese din arhivele CNSAS.

Contactat de NewMoney, Henrik Elm, Global Purchase Manager la IKEA Supply AG, confirmă că „IKEA și-a extins între anii ’60 și ’80 activitățile de achiziții către furnizori din mai multe țări din Europa de Est“. Elm admite și existența celor două comisioane care, potrivit explicației sale, aveau o destinație cât se poate de firească: „un comision era pentru TechnoForestExport, pentru operațiuni și tehnologie, și un altul pentru IKEA, pentru operațiunile comerciale și pentru transferul de cunoștințe și tehnologie“. Acest tip de colaborare, bazat pe comisioane acordate unor companii de import-export controlate de fostele state din Europa de Est, era unul „obișnuit“, spune în premieră reprezentantul companiei, adăugând că IKEA a verificat documentele CNSAS „și nu a găsit nicio înțelegere între Securitate și IKEA“.