Îngrozit că ar putea fi îngropat de viu, a cerut o criptă specială. După moarte, toți au așteptat..
Puțini dintre noi au auzit de orășelul american New Haven din Vermont. Un orășel cu o populație mai mică de 2000 de oameni, dar care este vestit datorită unui mormânt mai special din cimitirul local.
Într-adevăr acest mormânt este ceva deosebit. Acesta este prevăzut cu o fereastră prin care se poate privi în interior. În zilele noastre sticla este mată, dar acum 100 de ani se putea privi prin ea și vedea fața cadavrului în descompunere.
Acest mormânt bizar a fost lăsat moștenire, de către însuși cel înmormântat – medicul Timothy Clark Smith. El suferea de o tulburare psihică – frica de a fi îngropat de viu. Pentru a se calma, el și-a inventat diferite dispozitive apte să îl salveze, în caz că va fi îngropat de viu.
Intensificarea acestei fobii a avut loc la sfârșitul sec. XIX, când „New York Times”, la 21 februarie 1885, a publicat un reportaj despre un om îngropat de viu. S-a raportat că, în timpul deshumării, cadavrul a fost găsit într-o altă poziție, degetele îi erau distruse până la sânge, iar capacul sicriului pe interior era zgâriat…
Știrile au avut o rezonanță atât de puternică asupra publicului, încât și alte ziare au preluat această temă și au scris despre multe alte cazuri din toate colțurile țării. Pe lângă toate, istoriile au fost condimentate de către scriitorii care introduceau în povestirile lor această temă.
Creațiile lui Edgar Allan Poe au fost remarcabile în această privință: „Îngropat de viu”, „Căderea casei Usher”, „Butoiul Amontillado”, „Berenice”, „Black Cat”, toate au fost construite pe seama acestei fobii.
După un atac psihologic atât de puternic din partea mass-media și a scriitorilor, mulți oameni doreau să fie asigurați. În ajutor au venit antreprenorii inventivi, care le-au oferit o serie de sicrie de maximă siguranță!
De obicei sicriele erau echipate cu un tub special ce avea un capăt deschis spre exterior, astfel asigurând pătrunderea aerului în interiorul sicriului. Iar în mâna cadavrului se punea un șnur, care era atașat de un clopoțel ce se afla în casa paznicului cimitirului. Conform planului, mortul înviat trebuia să tragă de șnur, astfel încât să fie auzit de paznic și în cele din urmă, dezgropat.
Cu toate acestea, eroul istoriei nu a fost mulțumit de modelele existente și a inventat propria versiune de sicriu sigur. El a dorit să echipeze sicriul cu fereastră, exact unde va fi fața corpului lui neînsuflețit. Iar paznicul cimitirului va trebui să-l verifice zilnic dacă nu au apărut modificări.
În plus era preconizat un ciocan, care era folosit pentru a sparge sticla, în cazul în care nu funcționa clopoțelul….
În final fricile lui Timothy Clark Smith au fost în zadar. El nu s-a trezit din morți, dar prin acest fapt a devenit o adevărată atracție turistică.
Cu toate că medicina a cunoscut o evoluție considerabilă, frica de a fi îngropat de viu încă există. Modelele actuale de sicrie sunt dotate la nivelul unui automobil modern. Persoanele care suferă de această fobie pot beneficia de un sicriu ce are în dotare alarmă, lanternă, aparat de respirație, chiar și un stimulator cardiac cu monitor!
După cum putem observa nu doar Nikolai Gogol suferea de această fobie, dar au fost și sunt în continuare mulți alți panicați. Datorită acestei frici, medicul din New Haven a făcut vestit acest mic oraș.