DOSAR HISTORIA. Femeia: de la „satelit al bărbatului“ la „Vei fi al meu!“
Vă propunem o incursiune de proporţii istorice prin diversele portrete ale „sexului frumos“ autohton, aşa cum au fost ele ilustrate de presa din România.
„Voia, pur şi simplu, să mă înjunghie deoarece nu mi-am terminat treaba. Asta striga tot timpul: «Termină-ţi treaba, laşule!». A zis că sunt sclavul ei: «În seara asta vei fi al meu!». Sub ameninţarea cuţitului, m-a dezbrăcat uşor" - această mărturie zguduitoare, care-i aparţine lui Nicolae Stan, taximetrist de 34 de ani, în oraşul Tulcea, a fost bifată, la finalul lunii trecute, în toate programele de ştiri. Informaţia a fost recitată, ca la şcoala BBC, de către reporteri cu zâmbete complice, reţinute, iar televiziunile au creat montaje încântătoare ca suport video.
Luminiţa Perijoc, bruneta deocheată care îşi ascunde perfect cele 30 de primăveri, autoarea prea deloc cugetatei isprăvi, a fost numită de mass-media „năbădăioasa clientă", „Angelina noastră", „văduva neagră", „devoratoarea" şi în alte feluri care fac trimiteri la lucruri mai ruşinoase. Portretul aproape-jurnalistic făcut „Angelinei" este însă doar un exemplu al uneia din cele mai întâlnite forme în care sunt zugrăvite astăzi apariţiile episodice ale femeilor în presa scrisă şi audio-vizuală.
Este emblematică însă această fotografie provincială pentru felul în care e proiectată imaginea femeii în mass-media? Sunt, chiar aşa?, deprinderile frivole ale domniţelor contemporane cele care stăpânesc hârtia tipărită şi sticla televizorului? Au monopolul astăzi iubitoarele de cochetării, lux, bârfe, mofturi şi bagatele? Fiicele Evei, sursele ispitelor? Ar fi trivial, chiar eronat, să mărginim într-un mod aşa obtuz reflexia femeii în mass-media, căci nu dintotdeauna a fost ea o simplă fată de la pagina 3.
Am privit în presa de ieri şi de oarecând, le-am căutat pe fete, pe domnişoare, pe doamne, le-am văzut şi am fost, ca simpli cititori, martorii emancipării lor, aşa cum a fost consemnată în gazete şi în reviste. Le-am văzut, la 1930, purtând încă cicatricile hamului patriarhal şi le-am citit discursurile în care înfrânau, la 1940, atitudinile pleziriste ale semenelor lor. Nu ne-a fost străină nici captivitatea în dialectica progresului, limitarea între producţie şi reproducţie, dar cel mai clar am putut să le contemplăm astăzi, fudulindu-se fluşturatic ori urmărindu-şi cu sobrietate target-ul de femei de succes. Atent ancorate în politică sau navigând în larg, pe internet. Acestea sunt doar câteva portrete, câteva tuşe sumare, câteva imagini simbolice, sepia sau prea colorate, ale celor mai pregnante apariţii ale femeii în presă.
Portretul luptătoarei în interbelic
„Femeile, la rându-ne, să nu uite că rolul lor principal şi covârşitor rămâne tot acela de stăpână a căminului, de îndrumătoare a copiilor, care vor forma generaţia nouă a acelora ce trebuie să poarte înainte făclia progresului în domeniul ştiinţific, dar şi în cel moral, mai ales în cel moral", scria, la 4 ianuarie 1930, în ziarul „Universul", Aura Sachelarie, nepoata lui Nicolae Rădescu, ultimul prim-ministru liber al României antedecembriste.
Vasăzică, aceasta era ocupaţiunea principală a femeii interbelice, deci, mai cu seamă, ocupaţiunea mintală a sa. Totuşi, aşa arătau primii paşi sfioşi ai femeii către modernitate, recunoaşte chiar autoarea pertinentei analize „Energia femeilor", care nuanţează decisiv: „Este femeia o fiinţă plăpândă, care nu poate face sforţări de energie? Ca să se poată răspunde, să ne gândim la ţăranca noastră, care munceşte alături de bărbat".
„Femeile sunt oarbe!"
Tot în „Universul" se găseau şi discursurile înflăcărate ale Alexandrinei Cantacuzino, soţia fostului prim-ministru conservator Grigore Cantacuzino, poate cea mai înflăcărată feministă a vremii, o feministă modernă care privea, totuşi, cu scepticism modernitatea. Se înverşuna ea la fiecare adunare a cercurilor de femei a căror rază vocală era, critica fără urmă de îngăduinţă „femeia păpuşă, femeia obiect de plăcere şi de lux, femeia parazitară, infantilă", căci nu cu ea se poate păşi în lumea nouă ce avea să se ridice. „Credeţi că omogenitatea familiei va fi mai bine asigurată când soţia va intra într-un partid, iar soţul într-altul? Femeile să fie întâi de toate mame!", susţinea aceeaşi Alexandrina Cantacuzino de la prezidiul grupării femeilor din sectorul de Negru, unde au participat, după cum scrie „Universul", numeroase doamne de cartier.
Chiar şi comercianţii autohtoni înfierau nefastele năravuri ale domniţelor, decretând pitoresc: „Femeile sunt oarbe! Multe femei nu observă relele urmări ale fardurilor, cremelor şi pudrelor. Singurul ten care este frumos este acela care este natural. Suprimaţi cusururile prin întrebuinţarea Pomadei Cadum. Aplicaţi puţină Pomadă Cadum."
Continuarea pe historia.ro