#Colectiv, 2 ani. Cum a decurs primul apel la 112 în noaptea fatală.Un supraviețuitor a cerut ajutor
La doi ani de la tragedia din Colectiv, Realitatea TV îşi propune să îţi arate câţi paşi în faţă am făcut: ce legi s-au schimbat, ce proceduri s-au îmbunătăţit, cine a plătit pentru erorile din acea noapte, într-o serie de reportaje. Sau nu. Reporterii Realitatea au stat de vorbă cu mai mulţi dintre supravieţuitorii tragediei şi vă arată cât de complicată e viaţa lor şi astăzi, cum li s-a întors spatele şi cum luptă pentru... normalitate.
Realitatea TV a intrat în posesia primului apel care s-a făcut la 112 în noaptea Colectiv, pe data de 30 octombrie 2015. Răzvan Popescu, unul dintre supraviețuitori, este cel care a cerut ajutor.
Cum a decurs dialogul cu operatorul de la 112:
"Supravieţuitor: Este un club colectiv pe strada Tăbăcarilor. Urgent!
Operator: Câte persoane, aveți idee?
Supravieţuitor: 100, nu știu! Este dezastru.
Operator: Și de unde arde?
Supravieţuitor: A luat foc în timpul unui concert.
Operator: Unde este mai exact pe strada Tăbăcarilor?
Supravieţuitor: Numărul7! Numărul 7! Urgent! Este ceva inflamabil, este fum toxic! Este lume multă și se aud strigăte înăuntru!
Operator: Ce puteți să ne mai spuneți?
Supravieţuitor: Stați să vedem, uitați lume e arsă, doamne... vai de capul meu! O doamnă este arsă! O doamnă este arsă!".
Răzvan era chiar în mijlocul clubului când a sunat la 112.
"Așteptam să-mi iau restul de la persoana de la bar, era o pauză între melodii și l-am auzit pe solist spunând „Avem un incendiu aici și nu este în program”. În momentul acela m-am întors și am observat o flacără nu mai mare de 30-40 de centimetri, dar care urca foarte rapid, iar la lumina flăcării respective am observat că totul era tapetat cu burete", a spus Răzvan Popescu, primul care a apelat la 112 în noaptea Colectiv.
După apelul lui Răzvan, telefoanele la 112 au început să curgă. În total, în noaptea de 30 octombrie, doar pe cazul Colectiv au fost câteva sute. Toate au fost preluate de numai 9 operatori, care erau de serviciu în dispeceratul 112 din București. Potrivit datelor oferite de STS, în fiecare tură lucrează maximum 8-9 oameni în dispecerat.
Reprezentanţii STS au explicat reporterilor Realitatea că procedurile interne spun că în situații de criză, când vin mai mult de 5-10 apeluri pe minut, numărul de operatori este suplimentat în 30 de minute. Nu s-a întâmplat în noaptea Colectiv.
În noaptea tragediei, niciun operator de la 112, potrivit înregistrărilor de la dosar, NU a oferit celor care sunau după ajutor, indicaţii despre cum ar putea să acorde sau să-şi acorde primul ajutor. Răzvan știa deja, de la un incident petrecut în copilărie, că buretele ia foc imediat și emană un fum toxic. Asta l-a salvat.
Cu telefonul la ureche, încă pe fir cu dispecerul de la 112, Răzvan a plecat spre ieşirea din club. A rămas prins, ca mulţi alţii, în containerul care folosea drept ieşire.
"Secundele acelea mi s-au părut ore, mi s-a părut foarte mult din momentul în care am efectuat apelul, așteptam și îmi doream să mă văd cu un picior afară pentru că deja începuse să mă ardă spatele, în spate flacăra creștea și vedeam în față că totul era luminat roșiatic. Eram în continuare în container, încă se ieșea, era aglomerat, dar reușeam să ieșim. Mi s-au cerut detalii legat de adresă, de câte persoane sunt prezente, moment în care deja, dinăuntru se luase curentul, oamenii intraseră în panică, se auzeau țipete, oamenii împingeau, era doar o ușă deschisă", a mai povestit Răzvan Popescu.
Flacările au ars doar câteva zeci de secunde. Suficient cât să ia vieţi. Pe restul până la 64 le-a curmat fumul toxic ce s-a răspândit rapid şi al cărui miros se simte și astăzi în gangul din fața clubului.
"Era foarte mult fum, chiar am simțit nevoia să-mi dau jos cămașa și să mi-o pun la nas, stăteam în continuare în stânga încercând să ajut persoane care încă ieșeau pe picioarele lor. Nu terminasem apelul și aveam impresia că și eu sunt prins, blocat în zona respectivă", a continuat Răzvan Popescu.
După ce zeci de oameni au strigat prin mesaje asemănătoare „oamenii ard!”, „ajutor!”, operatorii nu par să fi înțeles amploarea evenimentului. Nici măcar ţipetele victimelor care se aud clar pe fundalul apelurilor nu au construit în mintea operatorilor din dispecerat o imagine mai clară a dezastrului. În plus, deși regulile de operare spun că cei din dispecerat trebuie să le dea indicații de prim ajutor în astfel de calamități celor care sună la 112, niciun operator nu a făcut asta în noaptea de 30 octombrie 2015.