„Acum, PÂNĂ ȘI girofarurile au dispărut, iar tu ești singur într-un oraș abandonat.” Confesiune tulburătoare a unei tinere din Suceava
Mulți au denumit ce se întâmplă în aceste zile la Suceava drept o replică (de mai mici proporții) a situației din Lombardia. Oamenii sunt speriați, viața li se schimbă în moduri la care nici nu se gândiseră, iar timpul nu pare să aibă răbdare cu sucevenii. O tânără de 20 de ani, studentă în Iași, revenită în orașul natal Suceava, ne povestește cum arată viața din camera ei în vremea virusului corona. Peisajul nu este unul prea optimist: apartamentul este situat vizavi de Spitalul Județean Suceava.
„Știi, e ciudat ca atunci când deschizi televizorul să-ți vezi spitalul din oraș pe toate canalele. Și mai ciudat e când e fix lângă tine și-l poți vedea de pe geam, așa cum înainte vedeai copiii mergând la școală. Acum le vezi doar părinții cu măști pe față și mănuși pe mâinile încărcate de plase. Tocmai poate și de asta magazinele sunt la orice oră încă pline de oameni care se evită reciproc, trec grăbiți unul pe lângă altul și se privesc suspicios. Tensiunea e la ea acasă în singurul loc de promenadă din cartier”, sunt cuvintele tinerei din Suceava.
Mini-sera și yoga, modalități de a transforma carantina în ceva suportabil
Izolarea aduce cu sine și obiceiuri noi foarte bune. De asemenea, se dovedește, pentru cine încă nu credea, că tehnologia poate fi folosită mai ales în scopuri pozitive în epoca noului virus.
„Ziua trece relativ repede, reușești să-ți mai găsești ceva de făcut prin casă. Eu mi-am făcut o mini-seră și m-am apucat de yoga , poate poate nu mă apropii de geam. Ai mei sunt toată ziua în videoconferințe, iar în pauzele de masă dintre ele își spun că ar fi fost mult mai bine să plecăm la țară în noaptea aia, când s-a anunțat, că am fi fost mai liniștiți acum. Mare noroc de technologie pentru că ne ocupă ziua și nu ne lasă să ne mai gândim la altceva."
Când nu (mai) poți controla anxietatea și gândurile negre
Noaptea aduce cu sine temeri, pe care activitățile diurne le ascund sau le amână. Coronavirusul și teama unor accidente domestice sunt prezente în mintea studentei de 20 de ani.
„Asta până când vine noaptea și simți răsuflarea spitalului în ceafă. Parcă toate gândurile negre se adună atunci, îți amintești că dacă acum ți se face rău sau ai un accident casnic (cazi de pe scaun în timp ce montezi un bec și-ți rupi mâna) , nu ai unde să te duci. Iar dacă te duci, știi sigur că nu te mai întorci. Cel puțin nu în scurt timp și nici la fel cum ai plecat din punct de vedere fizic și psihic. Apoi îți amintești că pe strada ta a fost cineva care a murit de Coronavirus și că în blocul tău locuiește o familie aflată în izolare."
Suceava, orașul abandonat
Studenta vorbește și despre pericolul real al infectării atunci când te afli la cumpărături, într-un supermarket. Dispariția girofarurilor transformă orașul bucovinean într-un loc abandonat. Cel puțin asta transpare prin ochii tinerei din Suceava.
„Înainte de închiderea orașului vedeam noaptea girofarurile mașinii de poliție pe tavan și asta aducea ziua mai aproape. Acum girofarurile au dispărut, iar tu ești singur într-un oraș abandonat. Gândul că ai fost azi până la magazin, cineva a tușit și e posibil ca astea să fie printre ultimele tale momente de om liber și sănătos, aflat în confortul casei sale (cu mâncare și baie curată), te provoacă la a alege să nu mai dormi în noaptea asta și să aștepți ziua. Așa cum facem toți."