În 1993, Ionela Flori Dumitrașcu suferă de complicații și este dusă la București. Un an stă în spitale, apoi vestea tristă vine acasă la Peseceana. Familia este înștiințată de deces. Spitalul trimite siciriul cu trupul micuței acasă, sigilat și cu o notificare să nu se umble la el, pentru preveni alte riscuri.
În 1994, povestea Ionelei pare că se termină, într-o zi de toamnă ploioasă, cu o slujbă modestă în cimitirul din Pesceană,
Anii trec, familia se dezmembrează, mama Ionelei se mută la Constanța, Ion, tatăl rămâne aici, să aibă grijă de gosopodărie. Bătrânețea și boala își spune cuvântul și, în octombrie 2015, acesta moare. Tot o zi ploaioasă și tot toamnă.
Se pare că Ion niciodată nu o uitase pe cea mică, el spunea mereu, că a fost îngerul pe care Dumnezeu i l-a dat la final și că abia așteaptă să o revadă, dacă nu s-a putut aici, măcar dincolo. Rudele mai spun că Ion câteodată privea în gol și apoi mergea la cimitir și se întorcea de acolo, liniștit.
Au decis să-l îngroape alături de Ionela. Au săpat mormântul fetiței dând de siciriul vechi putrezit după 21 de ani. Au vrut să scoată rămâșițele pământene ale Ionelei pentru a le reîngropa creștinește alături de Ion. Dar…
Siciriul Ionelei era gol, două șosete, o cârpă și o pereche de papuci. Toți s-au speriat. Unde e Ionela? Ce s-a întâmplat în realitate? A venit poliția, procuratura și de aici au început speculațiile.
„Spitalul a vândut-o. Știu eu sigur că atunci se vindeau copii. Ionela e bine mersi în Canada. Că se trăiește și cu Sida”, spuneau localnicii. Alții și-au aminit că au văzut-o odată trecând prin comună, acum câțiva ani dar abia acum au realizat că era vorba de ea.
Întregul material pe ramnicuvalceaweek.ro.
