Zi aniversară pentru „Zeița de la Montreal”. Nadia Comăneci a ajuns la borna cu numărul 60. VIDEO

Numeroase personalități din sportul românesc și din lumea artistică i-au urat “La mulți ani!” Nadiei, într-un filmuleț postat de COSR în social media, cu mesajul: “La mulți ani perfecți, Nadia!. Ne-ai învățat să credem, ne-ai inspirat să visăm, ne-ai motivat să perseverăm! Sportul este despre oameni, emoții și mândrie! România a vibrat pentru tine de la primul 10 olimpic și continuă să admire și astăzi eleganța unuia dintre cei mai cunoscuți români de pe planetă. Din tot sufletul îți dorim o zi plină de bucurie! Team Romania duce povestea mai departe. La mulți ani, perfecți, Nadia! Lista urărilor e deschisă, toate ajung la Nadia!”.

Nadia Comăneci, născută la 12 noiembrie 1961, a început gimnastica la vârsta de 5 ani, fiind selecționată de antrenorul Marcel Duncan și legitimată la AS Flacăra Onești. Din 1971 a fost antrenată de Bela și Martha Karolyi, iar la vârsta de 11 ani a câștigat primul său titlu de campioană națională absolută. Jumătate de an mai târziu a  concurat la categoria maestre, unde a ocupat locul al treilea.

În 1974 a obținut primul mare succes peste hotare, câștigând locul I la individual compus, în cadrul concursului Cupa Prieteniei de la Gera (Republica Democrată Germană). A urmat o ascensiune rapidă care a culminat cu rezultatele obținute în 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal – ediție a JO care a intrat în istoria sportului drept “Olimpiada Nadia Comaneci”, după ce  Nadia a primit șapte note de 10 (primele în istoria concursurilor oficiale de gimnastică!) și a stabilit un “record absolut”: 20 de puncte, la paralele inegale (potrivit codului de punctaj de la acea vreme), scrie cosr.ro. Nadia Comăneci a cucerit cinci medalii la Montreal, trei de aur, la individual compus, bârnă și paralele, una de argint, cu echipa României, și una de bronz, la sol.

După 1977, Nadia s-a pregătit la București, cu antrenorii Iosif Hidi, Gheorghe Condovici, Atanasia Albu (septembrie 1977 – august 1988), Gheorghe Gorgoi, Anca Grigoraș (aprilie 1980 – august 1981). Nadia Comăneci a cucerit primul titlu mondial la bârnă pentru gimnastica românească și două medalii de argint, la sărituri și cu echipa, la CM din 1978, de la Strasbourg. În 1979, la CM de la Forth Worth (SUA), Nadia a făcut parte din echipa de gimnastică a României care a cucerit primul titlu de campioană mondială pe echipe (389,550 p) din istoria gimnasticii.

A cucerit de trei ori consecutiv titlul de campioană continentală și a intrat definitiv în posesia “Cupei Europei”, fiind prima gimnastă care a reușit această performanță. În 1975 a obținut „Trofeul Campioanelor”, la Londra, iar în 1979, la „Cupa Mondială”, desfășurată la Tokyo, s-a clasat pe primul loc la sol și sărituri, pe locul al doilea la bârnă și pe locul al treilea, la individual compus. În 1981, la Universiadă de la București, Nadia a obținut cinci medalii de aur.

S-a retras din activitatea competițională în 1984, având în palmares 25 de medalii câștigate la Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale și Campionate Europene, dintre care 16 de aur.

În codul de punctaj al Federației Internaționale de Gimnastică (FIG), la paralele inegale sunt incluse două elemente denumite „coborâre Comăneci” și „salt Comăneci”.

În noiembrie 1989, Nadia a emigrat în Statele Unite ale Americii, apoi în Canada, după care a revenit în SUA și s-a stabilit la Oklahoma. S-a căsătorit cu Bart Conner, campion de gimnastică al SUA și campion olimpic. Cei doi au un băiat, Dylan Paul, născut în 2006.

În 1996 a fost aleasă președinte de onoare al Federației Române de Gimnastică (FRG). Fundația americană pentru Sport Feminin (WSF), care anual premiază femeile cu merite deosebite în sport, i-a acordat „Premiul Flo Hyman” în 1998. De asemenea, Nadia și performanțele sale remarcabile au fost incluse în „Hall of Fame” al gimnasticii mondiale.

După JO Montreal a devenit Maestru Emerit al Sportului. În 1984, Comitetul Internațional Olimpic i-a acordat „Ordinul Olimpic de argint”, pentru meritele deosebite în domeniul sportului și servicii remarcabile aduse cauzei olimpice.  Din partea Comitetului Olimpic Român a primit „Colanul Olimpic”. În anul 2000, i s-a conferit Ordinul național „Steaua României” în grad de comandor.