Viaţa după moarte. Povestirile unei asistente medicale

Leonora era pe moarte.

Avea 54 de ani si suferea de cancer, inoperabil. Statea in pat inconjurata de perne si de flori parfumate. Eram singure in camera.

“Doamna asistenta…”, imi zise la un moment dat, aratand spre coltul camerei. “… vedeti ingerul asta, care vine spre patul meu zambind. Mereu imi zambeste. Doamna asistenta… cand vad ingerul asta, credeti ca-l vad cu adevarat?”. Privirea ei era fixa si indreptata spre locul unde ar fi trebuit sa vad ingerul.

Ceva din tonul Leonorei imi spunea ca a incercat sa-si convinga familia de existenta ingerului si n-a reusit…

Cu cativa ani inainte, la inceputurile carierei mele de asistenta de hospice, probabil ca as fi ezitat sa-i raspund la aceasta intrebare. Doar stiu foarte bine ce efecte au medicamentele si epuizarea asupra unui creier pe moarte. Dar in ziua aceea am stiut exact ce sa-i raspund. Stiam pentru ca, dupa ani si ani in compania unor oameni aflati la capatul drumului, am invatat sa vad altfel moartea. Stiam ca Leonora vede mult mai mult decat noi, ceilalti.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO