Secretul "rușinos" al bărbaților

Bărbații din secolele XVII și XVIII aveau aceleași reticențe în ce privește discuțiile despre necazurile lor fizice. Medicii menționau faptul că aceștia își negau sau ascundeau bolile lor, cauza fiind jena. Potrivit lui Jennifer Evans, acest lucru este valabil și astăzi, în special în domeniul sănătății sexuale masculine.

În trecut, bărbații își construiau reputația lor prin a faptul că îndeplineau rolul de cap al unei gospodării, de a fi tată, care confirma virilitatea și, de asemenea, prin practicarea filantropiei, spiritualității și paternității sociale. Pentru a sprijini acest lucru, corpul unui bărbat era de așteptat să fie puternic și bine pus la punct. Sănătatea sexuală și condițiile genitourinare ar putea submina astfel masculinitatea aparentă a unui om. Cei care sufereau de tulburări, cum ar fi puluțiile nocturne (pierderea involuntară a materialului seminal în timpul somnului), de exemplu, au fost considerate un exemplu de lipsă de auto-control.

John Muys a scris în 1686 un tratat despre chirurgie în care era inclusă povestea unei tinere virgine, îndrăznețe, care și-a umilit mirele în noaptea nunții, când a văzut hernia acestuia. Ea s-a plâns că "un astfel de organism dezechilibrat [nu ar fi putut] satisface o fecioară în floarea vârstei" și a susținut că ea ar fi ales să moară mai degrabă decât să trăiască cu noul ei soț. Muys a remarcat faptul că soțul a trebuit să-i "demonstreze" că e "un om suficient", lăsând-o însărcinată cu gemeni. Hernia acestui om a permis soției sale să se plângă și să răstoarne ierarhia de gen a gospodăriei. Chirurgul francez Ambroise Paré a afirmat în legătură cu acest caz: "Rănile testiculelor și ale altor părți genitale trebuie să fie tratate cu atenție, deoarece acestea sunt instrumente necesare pentru conservarea speciilor... dar și pentru menținerea liniștii în casă”. Mai mult aici