Este zi de mare sărbătoare pentru creștin-ortodocși. Astăzi începe Postul Paștelui.
Ortodoxe
Sf. Ier. Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului
Greco-catolice
Sf. aep. Chiril al Ierusalimului
Romano-catolice
Sf. Ciril din Ierusalim, ep. înv.
Sfântul Ierarh Chiril, arhiepiscop al Ierusalimului (351-386), este pomenit în calendarul creștin ortodox la 18 martie.
S-a născut la Ierusalim, din părinți drept-credincioși și a crescut, de asemenea, în dreapta credință.
A intrat de tânăr în monahism, în vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337).
După Maxim, arhiepiscopul Ierusalimului (333-350), care a trecut la Domnul, a urmat în scaunul episcopal Sfântul Chiril. În această calitate s-a arătat un puternic apărător al dreptei credințe în fața marilor tulburări provocate de ereziile preotului Arie, ale lui Macedonie și ale lui Manent.
Pentru aceasta era urât de arhiereii eretici, între care se afla și Acachie, arhiepiscopul Cezareei Palestinei.
Din cauza conflictului avut cu acest ierarh al Cezareei, declarat eretic arian de un sinod care s-a ținut la Sardica, Sfântul Chiril a fost exilat.
Decizia a fost luată de împăratul Constanțiu (337-361), prieten al arhiepiscopului Acachie, sub pretextul că Sfântul Chiril a vândut bunurile Bisericii pe care o păstorea, pentru a-i ajuta pe săraci într-o perioadă de foamete.
În vremea în care Sfântul Chiril a fost arhiepiscop s-a arătat în Ierusalim un semn minunat pe cer. Într-o dimineață, semnul Crucii a strălucit cu putere deasupra Golgotei mult mai mult decât soarele și s-a tot întins, ajungând până la muntele Eleonului.
Când a venit la conducerea imperiului împăratul Iulian Apostatul, în 361, exilul episcopilor a fost ridicat și Sfântul Chiril a revenit pe scaunul din Ierusalim. A fost însă din nou exilat de împăratul Valens (care avea simpatii ariene).
A participat la cel de-al doilea Sinod ecumenic de la Constantinopol (381), unde a condamnat împreună cu ceilalți sinodali erezia lui Macedonie. La acest sinod s-a definitivat Simbolul de credință (Crezul).
Sfântul Chiril a fost izgonit din scaunul episcopal pentru dreapta credință de trei ori. S-a întors la Ierusalim în vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395) și a rămas până la sfârșitul vieții, bine păstorind Biserica lui Hristos.
