Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Marina; Sf. Ier. Eufrasie, episcopul Ionopolei
Greco-catolice
Sf. m. Marina
Romano-catolice
Ss. Alexie, cerșetor; Marcelina, fc.
Sfânta Mare Muceniță Marina este pomenită în calendarul creștin ortodox la 17 iulie.
Sfânta Marina a fost fiică a unui oarecare Edesie, slujitor al unui templu păgân, din Antiohia Pisidiei. Mama sa a murit la scurt timp după ce a născut-o, iar Sfânta Marina a fost dată în grija unei doici care locuia în afara cetății. A aflat de credința creștină de la cei apropiați și a început să se roage mult, dorind să sufere pentru Hristos.
Edesie, tatăl său, aflând că Marina crede în Hristos, o urât-o și o socotea pe ea, nu ca pe o fiică, ci ca pe o străină. Odată, când era în jurul vârstei de 15 ani, a plecat pe câmp la oile tatălui său.
S-a întâmplat atunci ca un demnitar al imperiului, din părțile Răsăritului, persecutor cumplit al creștinilor, să meargă spre Antiohia Pisidiei. Întâlnind-o pe tânăra Marina, acesta s-a mirat de neobișnuita ei frumusețe și a întrebat-o a cui fiică este și cum se numește. Sfânta Marina a răspuns cu blândețe, dar nu a tăinuit că este roaba lui Hristos, crezând întru Unul Dumnezeu, Care a zidit cerul și pământul.
"Eparhul, auzind că fecioara este creștină, îndată, ca unul ce avea stăpânire de la împărați asupra creștinilor ca să-i muncească, a poruncit ostașilor să o ia pe dânsa și să o aducă în cetate după dânsul. Însă cu cinste, pentru că auzise cuvintele ei cele feciorești cu bună înțelegere. De aceea, mai mult a iubit-o pe ea, nădăjduind ca, prin îngrozirea muncilor, să o întoarcă de la Hristos și să o aducă spre a sa voie". (Viețile Sfinților)
Fecioara, fiind dusă de către ostași, se ruga în auzul tuturor către Dumnezeu: "Doamne, caută spre mine cu milostivire în ceasul acesta. Iată, acum sunt ca o oaie în mijlocul lupilor, ca o pasăre între cei ce o vânează și ca peștele în mreajă. Deci, vino și mă izbăvește de toate meșteșugirile vrăjmașului". (Viețile Sfinților)
Astfel rugându-se sfânta pe drum, a ajuns în cetatea Antiohiei Pisidiei.
Sfânta Marina a fost cerută în căsătorie de acel demnitar, dar numai dacă se va închina zeilor, altfel va fi supusă unor chinuri fără de măsură.
"Să nu socotești că mă vei înfricoșa cu îngrozirile tale", spunea Sfânta Marina, în auzul tuturor celor care priveau la judecarea sa.
"Iată, eu sunt gata spre toate muncile și morțile tale, căci Acela spre care eu nădăjduiesc mă va întări. Cele ce-mi zici pentru însoțire, despre cinste, despre slavă și despre bogății, toate acelea îmi sunt mai urâte decât noroiul. Pentru ce să mă lepăd de Mirele meu Hristos, Împăratul Cel fără de moarte, și să mă însoțesc cu un om tiran și necredincios, mort cu sufletul? Niciodată nu voi face aceasta".
A fost supusă la chinuri cumplite, pe care Sfânta Marina, deși foarte tânără, le-a răbdat, fiind în cele din urmă ucisă prin tăierea capului.
